Viorica Agarici, „eroina din gara Roman”, a fost comemorată. Curaj și dăruire, în slujba Crucii Roșii
Luni, 3 iulie, la Roman a avut loc comemorarea Vioricăi Agarici, o personalitate marcantă a societății românești, cunoscută pentru rolul său în salvarea a numeroși evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, urcați în zilele pogromului de la Iași în „trenurile morții”, sub pretextul deportării spre lagărul de la Călărași (Ialomița).
Pe 3 iulie 1941, în calitatea de șef al Filialei orașului Roman a Societății Naționale de Cruce Roșie, Viorica Agarici, cu mult curaj și dăruire, indiferent de consecințe, a oferit sprijin sutelor de oameni transportați în condiții înfiorătoare în trenurile morții, creând astfel un lanț de reacție în rândul altor filiale de Cruce Roșie din țară, pe traseul spre lagăre.
Declarația Vioricăi Agarici dată la Tribunalul Poporului din București, 26 iulie 1945: „M-am dus la gară; am vorbit cu comandantul militar al gării despre acest lucru, mi-a spus că nu este voie sa dăm apă la oamenii [aceia]. Atunci m-am adresat d-lui colonel Graur, comandantul garnizoanei [din Roman], i-am spus că Crucea Roșie este împiedicată a-și îndeplini misiunea. D-sa mi-a spus că nu poate dispune singur, ci trebuie să întrebe [pe] un superior al dumnealui. M-am dus cu dânsul la mașină, ne-am dus la Cercul Militar, unde la acea dată lua masa dl. General Tătăranu, care a autorizat să se dea apă la oameni. M-am întors la locul unde trenul [era] oprit și am spus că avem ordin [care permite] să dăm apă la oameni.”(Arhiva Ministerului de Interne, Dosar 108233, vol. 38, p. 59)
La toate acțiunile care au urmat, de spălarea și dezinfecție a vagoanelor, a fost de față și Viorica Agarici, cea care a adus vestea apei, iar jandarmii din Roman i-au respectat dispoziția: „De jandarmi nu am fost împiedicată să dau asistență, de asemenea nici doctorii nu au fost împiedicați să dea ajutoare.”(Depoziția sub jurământ a Vioricăi Agarici la ședința Tribunalului din București, 18 iunie 1948, Arhiva Ministerului de Interne, Dosar 108233, vol. I, partea a II-a, p. 524)
- Câteva repere biografice referitoare la Viorica Agarici
Viorica Maria Ecaterina Ana Văsescu s-a născut la 24 februarie 1886, în București.
A fost descendentă a două cunoscute familii boierești, Văsescu şi Morţun, care aveau în proprietate vaste moșii în județele Botoșani, respectiv Roman. A locuit o perioadă la Paris unde tatăl său ocupa postul de atașat militar al Legației României la Paris. Bunicul său patern, Alexandru Văsescu a fost deputat și ministru de finanțe, liberal, în guvernul Ion. C. Brătianu. A avut o soră, Marieta și un frate, Alexandru.
După ce a urmat cursurile de școală primară în Franţa, și-a definitivat studiile între anii 1900-1905 la Institutul „La Ruche” de la Fontainebleau, lângă Paris, școală care dădea o educație feministă, elevată, tinerelor care aspirau la o carieră de lider.
S-a căsătorit în anul 1910 cu Ion C. Agarici inginer agronom, licențiat al Universității berlineze de la Charlottenburg și au avut trei copii: Gheorghe (George) născut la 28 martie 1911, Constantin (Costăchel) născut la 27 iulie 1912 și Vasile născut în 1913(?).
În anul 1927 ing. Ion Agarici s-a stins fulgerător din viață.
Din anul 1928, Viorica Agarici va prelua de la Cornelia Morțun președinția Filialei din Roman a Societății Naționale de Cruce Roșie.
Începând cu anul 1943 renunță la șefia filialei Roman a Societății Naționale de Cruce Roșie, slujire pe care a onorat-o timp de 15 ani și se mută temporar la București, la fiul acesteia Gheorghe.
După 1948, i se confiscă toate proprietățile imobiliare şi funciare, apartamentele din București, casa din Roman. I se impune domiciliul obligatoriu în ultima localitate de reședință, Roman pentru faptul că era considerată „moşieră”. Doi dintre fiii săi, Georgel și Costăchel, au fost condamnați la închisoare, iar celălalt, Vasile, primește, ca și mama sa, domiciliu obligatoriu dar la București.
La Roman își câștigă existența din lecții de franceză, germană și engleză date la domiciliul unor elevi, fiii noii protipendade comuniste.
După 7 august 1963 i se ridică domiciliul obligatoriu la Roman și în aprilie 1965 face cerere de a se muta la București, la fiul ei Vasile, pentru care primește aviz favorabil.
S-a stins din viață la 18 februarie 1979, la vârsta de 93 de ani. A fost înmormântată, două zile mai târziu, la Cimitirul Bellu, în cavoul unor rude îndepărtate, cavoul familiei Pillidi.
La 8 iunie 1983 Institutul Yad Vashem din Ierusalim i-a acordat, post mortem, diploma şi titlul de „Drept între popoare”, un arbore fiind plantat în memoria Vioricăi Agarici pe „Aleea Celor Drepţi”.
După 1989, o stradă din Roman îi poartă numele, a fost instalat un bust în Gara Roman, operă a sculptorului nemțean Florin-Mircea Zaharescu.
În anul 2005 a fost comemorată la Roman şi i s-a atribuit, post mortem, titlul de „cetățean de onoare al orașului Roman” în anul 2011.
Tot în anul 2011, Federația Comunităților Evreilor din România a instalat o placă comemorativă pe locul unde odihnește Viorica Agarici, la Cimitirul Bellu din București.
Astăzi am trăit un moment extrem de emoționant – am participat, la Roman, la comemorarea Vioricăi Agarici, un adevărat erou care a reușit, prin curajul și altruismul său, să salveze de la moarte sute de cetățeni români de origine evreiască.
Fără să se teamă de gloanțele care ar fi putut să îi străpungă pieptul, Viorica Agarici a deschis vagoanele „Trenurilor morții“ și le-a oferit acelor suflete chinuite ajutor umanitar – apă, ceai, medicamente, haine!
Astăzi, pe peronul Gării Roman, acolo unde din 2005 se găsește un bust al eroinei noastre, am vorbit despre faptele ei împreună cu autorități publice romașcane, reprezentanți ai Societății Crucea Roșie, ai Asociației Femeia Contează și, nu în ultimul rând, l-am ascultat cu deosebită atenție, pe dl Iancu Wexler, președintele Comunității Evreiești din Roman.
Atrocitățile de acum 82 de ani, când eroina Viorica Agarici a deschis ușile vagoanelor salvând de la moarte evreii deportați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sunt pentru noi lecții de viață, sunt greșeli din care învățăm că asemenea crime asupra oamenilor nu trebuie să se mai repete vreodată!
Le mulțumesc tuturor celor care s-au implicat pentru organizarea acestui eveniment comemorativ, prilej de a depune o coroană de flori în memoria unui erou simbol al județului nostru și, din 2011, post-mortem, cetățean de onoare al municipiului Roman.
Fie-i memoria binecuvântată!
De asemenea, mâine, 4 iulie, se împlinesc 147 de când s-a înființat Societatea de Cruce Roşie din România, organizație umanitară recunoscută de Comitetul Internaţional al Crucii Roşii! Este un prilej oportun de a adresa sincere felicitări acestei instituții, al cărei unic obiectiv este ajutorarea celor aflați în nevoie și pe care a reprezentat-o cu cinste Viorica Agarici, în calitate de președinte a Crucii Roşii, Filiala Roman.
a declarat președintele CJ Neamț, Ion Asaftei
