Manipulare prin compararea cheltuielilor cu câinii comunitari

În presă am văzut diverse comparații între cât se cheltuie cu un câine comunitar dintr-un adăpost și cât se cheltuie cu alocația unui copil.

În primul rând, comparația este una incorectă, chiar și tehnic vorbind, deoarece se compară un mamifer fără familie cu un mamifer cu familie. Dacă cineva ar vrea să forțeze comparația între cele două tipuri de cheltuieli, ar trebui să compare cât se cheltuie cu un câine din adăpost cu cât se cheltuie cu un copil dintr-un orfelinat. Iar cifrele corecte sunt: 1 câine ținut în adăpost necesită cheltuieli medii de 1.000 lei pe lună, iar cu un copil instituționalizat se cheltuie în medie 2.500 lei pe lună direct pentru îngrijirea lui și aproximativ 5.000 lei pe lună indirect prin investiții în infrastructură, școlarizare etc., adică o medie de 7.500 lei incomparabilă cu suma de 1.000 lei.

Cei care compară forțat cele două sume mai fac o greșeală mai mult sau mai puțin intenționată. Iau în calcul doar alocația acordată copiilor cu familii, indiferent de veniturile familiei și nici măcar aici nu iau valoarea medie sau pe cea maximă de 200 lei la copii până în doi ani, ci vorbesc doar de minimul alocației de 84 lei pentru copii peste 2 ani. Desigur că uită să calculeze și celelalte ajutoare din partea statului cum ar fi indemnizația minimă pentru creșterea copilului de 1.450 lei pe lună și toate celelalte ajutoare  sociale pe care le primesc familiile cu copii și fără venituri sau cu venituri mici din partea statului român.

Așadar vorbim de o manipulare făcută parcă de pro sovieticii care vor să ne îndepărteze cât mai mult de Europa civilizată.

Toate guvernele României, cum au fost ele, mai bune sau mai rele și toate partidele din aceasta țară au dat întotdeauna o importanță mai mare copiilor decât câinilor comunitari, de multe ori statul ajutând unii copii mai mult decat i-au ajutat propriii părinți ce nu au înțeles că să ai un copil înseamna și o responsabilitate, nu doar un act de stare civilă.

România nu este nici pe departe o țară în care ne îngrijim mai mult de câini decât de copii. Avem, ce e drept, multe probleme, dar una dintre principalele probleme rezidă chiar din aceste manipulări cu caracter antinațional ce ne fac o imagine externă de popor care are mai multă grijă de animalele comunitare decât de propriii copii, lucru absolut fals. Suntem noi hoți, corupți și cum mai vor unii să spună, dar nu suntem nici pe departe un popor pentru care să conteze mai mult un animal decât un copil.

Toți politicienii români din toate partidele și din toate timpurile, corupți, hoți, mincinoși sau cum vreți dumneavoastră să-i numiți au alocat de fiecare dată sume de mii de ori mai mari pentru copii decât pentru animalele comunitare.

Puțin patriotism poate se mai găsește pe undeva să sancționăm aceste manipulări care ne fac de ras ca indivizi, ca țară, ca popor.

Iosub Robert

P. S.: Am obosit din cauza celor care ne fac de râs țara și mă ia cu palpitații când văd că ne fac de râs niște paraziți care nu contribuie cu nimic la bunăstarea comunității, evită taxele și impozitele, nu au educație și fac doar rău. Niște forme de viață parazitare care produc doar gălăgie, se clăbucesc în propriile dejecții, trăiesc pe lânga casele oamenilor și se hrănesc cu zilele lor. Nici nemernici de calitate nu mai avem în România.