Taxele și impozitele din România. Pentru șmecheri mumă, pentru cei mici… ciumă

În ultimii ani, guvernările succesive din România au adoptat o abordare fiscală care pare să ignore principiile de bază ale echității și sustenabilității economice. O tendință îngrijorătoare se conturează: micii antreprenori și afacerile locale sunt sufocați de o povară fiscală tot mai apăsătoare, în timp ce marile corporații, adesea cu venituri astronomice, găsesc refugiu în scheme de optimizare fiscală, inclusiv prin utilizarea offshore-urilor.

Un exemplu flagrant al acestei inechități fiscale se poate observa în județul Neamț. Aici, marii exploatatori de lemn, cu cifre de afaceri amețitoare și cu operațiuni extinse de export, prin portul Constanța, plătesc impozite pe profit inferioare unui simplu gospodar care își vinde zarzavatul în piața centrală. Această situație nu este doar absurdă, ci și profund nedreaptă și susținută chiar de legile din România.

Este inacceptabil ca statul român să nu fie capabil să impoziteze corect acele entități care învârt sume colosale, în timp ce greutatea fiscală cade disproporționat pe umerii celor mici. Micul antreprenor, coloana vertebrală a economiei locale, este sufocat de taxe și impozite, în timp ce giganții economici beneficiază de scăpări legislative și de o rețea de conexiuni care le permit să-și minimizeze obligațiile fiscale.

Mai mult, se bănuiește că a apărut o simbioză nefastă între grupurile de interese financiare și anumite cercuri guvernamentale. Această cârdașie, dacă există, nu doar că subminează principiile de justiție fiscală, dar erodează și încrederea publicului în instituțiile statului.

Normal ar fi ca guvernul României să revizuiască politicile sale fiscale, dar oare e capabil să facă asta? E capabil să pună accent pe o distribuție echitabilă a sarcinilor fiscale, unde cei care au mai mult contribuie proporțional? Nu este doar o chestiune de echitate fiscală, ci și una de supraviețuire economică pentru micii antreprenori, care sunt adesea motorul economiei locale.

În concluzie, România se confruntă cu o disfuncție fiscală majoră, care favorizează pe nedrept marile corporații în detrimentul micilor întreprinzători. Este esențial ca guvernul să ia măsuri imediate pentru a corecta această inechitate, pentru a asigura o distribuție justă a sarcinilor fiscale și pentru a susține vitalitatea și diversitatea economiei românești. Fără aceste schimbări, vom continua să asistăm la sufocarea micului antreprenor român, un element cheie în dezvoltarea durabilă a țării noastre.

I.R.