Spitalul de la Piatra-Neamț e pușcărie?
LEGEA nr. 46 din 21 ianuarie 2003 – Drepturile pacientului:
„Articolul 32 Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material și de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în măsura posibilităților, mediul de îngrijire și tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial.”
Am început cu acest articol de lege pentru că este în continuare în vigoare, dincolo de orice tipuri de ordine, decizii, regulamente și alte măsuri aberante pe care le iau unii care se cred dumnezei în spitale. Nimic și nimeni nu e mai presus de lege.
Acum că am stabilit că dreptul la vizită există și că spitalul nu e pușcărie, ci un mediu în care oamenii bolnavi vin să se vindece sau să își ducă cu demnitate, când e cazul, o afecțiune terminală într-un spațiu cât mai aproape de cel familial, readucem în discuție o problemă care nu se întâmplă doar la spitalul din Piatra-Neamț. Nici în ziua de astăzi, 8 octombrie 2022, spitalul din Piatra-Neamț nu permite accesul aparținătorilor la pacienții internați.
Chiar în această noapte am primit un mesaj de la un aparținător care ne spunea:
”Este pușcărie spitalul? Oare cum se pot lua măsuri? Unchiul meu a murit acolo de la bacterii, a stat o lună internat și nu ne-a dat voie să îl vedem. E strigător la cer. La DSP se spune că nu mai sunt restricții și cu toate astea în spital nu poți intra să vezi un pacient. Ți se spune la telefon că e bine și în final te sună că a murit. Poate publicând, se va schimba ceva.”
Alt mesaj dureros, publicat ieri, 7 octombrie, pe o cunoscută pagină de socializare poate fi citit aici – click.
Cea mai recentă anchetă a noastră o puteți citi și, mai ales, asculta aici: În atenția celor care aveți rude internate în SJU: sunteți mințiți, iar drepturile voastre (și ale lor) sunt încălcate! ZiarPiatraNeamt.ro demonstrează CU PROBE o mare bătaie de joc (AUDIO)
Ne scriu și ne contactează mulți oameni cu povești înfiorătoare din spital și noi nu putem face nimic. Nu știm ce ar trebui să mai scriem, să mai arătăm pentru ca cei care iau astfel de decizii în spitale să înțeleagă că oamenii nu se pot vindeca în asemenea condiții.
Dacă nu se poate intra în spital pentru că nu sunt bani de botoșei, halate și măști pentru aparținători, facem o colectă publică. Dacă este alt motiv, putem găsi împreună, cu toții, soluții. Dar toată lumea tace, ia decizii din birouri și aparținătorii stau pe la uși sau așteaptă telefonul cu vestea că omul drag a murit fără să fi putut să își ia măcar un rămas bun!
Pentru foarte mulți, o frică mai mare decât de însăși moartea este frica de a muri singur într-un pat de spital, departe de familie. Vreți să ne condamnați la moarte în pușcăria-spital prin boală și frică sau vreți să ne vindecați?
DESCHIDEȚI SPITALUL!
