Luni, 18 octombrie, ora 17.30

Teatrul Tineretului – Rotondă

Prezintă: Florica Ichim, Miruna Runcan

Miruna Runcan – Habarnam în oraşul teatrului. Universul spectacolelor lui Alexandru Dabija, însoţit de un interviu realizat de Olivia Grecea

Fără spectacolele lui Alexandru Dabija, istoria scenei românești între 1976 (când, încă student, debuta la Piatra Neamț) și, de pildă, 2010, când Pyramus & Thisbe 4 You de la Odeon, luminoasă farsă despre teatru și umorile sale dătătoare de insomnii, i-au adus (primul și singurul!) Premiu Uniter pentru regie, n-ar fi altceva decât un edificiu șchiop. Bizuindu-se pe o amiciție profundă și pe admirația pe care o poartă creatorului de teatru, criticul Miruna Runcan reînnoadă firul interviului din volumul Cinci divane ad-hoc (conceput și publicat în 1994, împreună cu C.C. Buricea-Mlinarcic) și repară astfel o nedreaptă absență: Habarnam în orașul teatrului nu e doar prima carte despre „universul spectacolelor lui Alexandru Dabija”, ci și o călătorie temerară, plină de suspans, dincolo de tărâmul evidenței și al inefabilului.

„Am văzut aseară un spectacol bun, pus de un student în anul III, la Piatra Neamţ: Răfuiala de Messinger. Numele lui: A. Dabija. Cred că este o reală promisiune”, scria Alexandru Tatos în Jurnalul său.

Teatrul din Piatra Neamţ… a însemnat pentru mine începutul. (…) Aproape fiecare spectacol de acolo năştea probleme, discuţii, ezitări, vizionări. Era un teatru care se potrivea cu felul meu de a fi, extrem de obraznic, al vremii, teatral. Acolo am devenit „profesionist”, adică am început să fac teatru ca să trăiesc. Aveam mai mulţi actori-fetiş, cu care puteam face orice spectacol. (…), mărturisește Alexandru Dabija, într-un interviu acordat Oliviei Grecea pentru volumul Habarnam în orașul teatrului.

Nimic mai firesc decât tentația lansării acestei cărți-eveniment la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, acolo unde, în  1976, montând o piesă necunoscută, foarte tânărul regizor izbutea să atragă toate privirile asupra sa.

Voioşia şi degajarea lui Alexandru Dabija poate înşela pe foarte mulţi, într-o lume ca a noastră în care, după mai bine de un secol şi jumătate de civilizaţie „modernă”, îngustimea de spirit continuă să fie confundată cu profunzimea, morocăneala cu autoritatea, lentoarea cu temeinicia, butada cu umorul, iar umorul cu uşurătatea. Dabija e dificil de portretizat nu pentru că n-ar fi fotogenic, ci pentru că, atunci când îl cunoşti niţel, realizezi (cu uimire dacă nu ştiai, o dată în plus dacă ştiai), că simplitatea este cea mai complicată dintre elaborări, tocmai pentru că nu i se vede… elaborarea, şi-n natură, şi-n viaţa socială, şi-n artă.

Miruna Runcan

Cred că problema numărul unu a teatrului, ca meserie, la ora asta – care nu interesează pe nimeni din afară, pentru că ei văd spectacolul, văd ce facem, nu dramele din interior, că nu suntem fotomodele – e statutul creatorului. Ce scrie pe afiş? «Un spectacol de….» Dincolo de faptul că e un neadevăr, e şi un neadevăr plin de ridicol. E neadevărat pentru că nu e de cutare, e cu mai mulţi; şi este ridicol când faci efortul de a te defini şi de a te raporta mereu la o frustrare”.

Alexandru Dabija

Marți, 19 octombrie, ora 12.00

Teatrul Tineretului – Rotondă

Prezintă: Florica Ichim, Andreea Dumitru

Chișinău, 7 aprilie. Teatru-document (Piese de Irina Nechit, Mihai Fusu, Dumitru Crudu, Constantin Cheianu). Ediţie îngrijită de Andreea Dumitru, cuvânt înainte de Doina Jela, prefaţă de Vitalie Ciobanu

Pe 7 aprilie 2010 s-a împlinit un an de la revolta tinerilor basarabeni împotriva regimului comunist al lui Voronin – „ultima «cărămidă» din Zidul Berlinului”, cum l-a definit, metaforic, scriitorul Vitalie Ciobanu. Martori ai evenimentelor din aprilie 2009, patru intelectuali de prim-plan ai scenei culturale basarabene – deopotrivă jurnalişti şi oameni de teatru – au scris „la cald”, cu implicare și în registre diferite, despre o realitate complexă, dureroasă, plină de contradicții. Însăși apariția, imediat după schimbarea de regim politic de la Chișinău, a unor piese semnate de dramaturgii Irina Nechit, Constantin Cheianu, Dumitru Crudu şi regizorul Mihai Fusu marchează un moment fără precedent în viața teatrală de peste Prut. Fără a fi strict documentare, textele din acest volum reprezintă un document al stării de spirit de la 7 aprilie, o zi în care „generația Twitter”, și alături de ea, mii de basarabeni, au trăit speranţa schimbării, entuziasmul rupturii cu trecutul, dar, în egală măsură, teroarea, neputința de a înțelege deplorabila ieșire din scenă a fostei Puteri. Volum editat cu sprijinul UNITER de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” prin Editura Cheiron.

Teatru spaniol contemporan 2, antologie de Ioana Anghel (Piese de Angelica Liddell, José-Ramón Fernández, Ignacio del Moral, Juan Mayorga)

În anul 2005, Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” a deschis seria „Dramaturgi de azi” cu antologia Teatru spaniol contemporan. Volumul s-a bucurat de un succes notabil, piesele semnate de Ernesto Caballero, Sergi Belbel, Juan Mayorga şi Rodrigo García fiind montate la scurt timp de Claudiu Goga, Radu-Alexandru Nica, Horaţiu Mihaiu, Dan Vasile, Theo Herghelegiu, Ioana Păun, atât în companii independente, cât şi în teatre de stat din Bucureşti, Braşov, Oradea, Bacău şi Târgovişte. În urma succesului înregistrat de primul volum al seriei, publicăm și alți autori aparţinând unuia dintre cele mai interesante spaţii teatrale contemporane. Alături de o nouă piesă a lui Juan Mayorga, se regăsesc în antologie dramaturgi traduşi în premieră la noi: Angelica Liddell (marea revelație a Festivalului de la Avignon 2010), José-Ramón Fernández, Ignacio del Moral. Versiunile româneşti sunt semnate de Alina Cantacuzino şi Ioana Anghel. Volumul este editat cu sprijinul UNITER şi al Ministerului Culturii din Spania prin Direcţia Generală a Cărţii, Arhivelor şi Bibliotecilor.

Goran Stefanovski – Povești din Estul Sălbatic, antologie, traducere și prefață de Ioana Ieronim

Antologia cuprinde piesele: Fundul dublu, Gaura neagră, Ex-Yu, Bacchanalia și Demonul din Debarmaalo, precum și eseurile Poveşti din Estul Sălbatic și Monologul lui Zoran. Născut în 1952 la Bitola, dramaturg de vârf al fostei Iugoslavii şi al Macedoniei natale, scenarist, eseist de platformă internaţională. Iniţiatorul cursului de creaţie dramatică (playwriting) la Universitatea din Skopje (1986). În prezent, profesor la Universitatea Christ Church, Canterbury, Anglia. A fost Fulbright Outstanding Artist Scholar în SUA şi visiting professor la Institutul Dramatic din Stockholm. Autor al unor piese în cheia farsei tragice, privind tensiunea dintre identitatea personală şi istorie/politică, a introdus, din 1974, paradigma postmodernă în cultura ţării sale. Numeroase producţii pe scenă şi la televiziune într-o serie de ţări europene şi în Statele Unite. Volume de teatru, eseuri, lucrări academice, publicate în mai multe limbi şi ţări. Membru al următoarelor instituții: International PEN Club; Parlamentul Cultural European; Academia de Arte şi Ştiinţe a Republicii Macedonia; Consiliul European pentru Relaţii Internaţionale (ECFR). Ambasador cultural al Macedoniei în Anglia. Multipremiat – cel mai recent: Marele Premiu la Festivalul Internaţional de Literatură, Vilenica, Slovenia (2007) și Medalia de Aur pentru întreaga activitate de dramaturg la Festivalul Internațional de Teatru Sterejino Pozorje, Novi Sad, Serbia (2009).

Volum editat cu sprijinul Ambasadei Republicii Macedonia la București și al UNITER.

Citindu-l pe Shakespeare de Andrzej Żurowski, traducere de Cristina Godun

„Andrzej Żurowski se numără printre puținii shakespearologi care sunt, în egală măsură, critici, martori ai realității teatrului și cititori conștiincioși și atenți. Eseurile acestea sunt departe de a fi banale! Sunt convins că Citindu-l pe Shakespeare este o carte care știe să răzbată singură și să atragă atenția.” (Jan Kott)

„Nu încape îndoială că Andrzej Żurowski îl cunoaște pe Shakespeare foarte bine. Nu există greșeli în interpretarea obișnuită a pieselor discutate. Autorul valorifică foarte nimerit traducerile tradiționale din operele marelui dramaturg. Żurowski păstrează un echilibru înțelept între admirație și critică. Există în cartea aceasta momente desăvârșite. Așa se poate și așa merită să se scrie eseuri.” (Jerzy Strzetelski)

Volum editat în seria „Eseuri, cronici, însemnări teatrale” de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” prin Editura Cheiron, cu sprijinul Institutului Polonez București, sub sigla „Rețeaua Europeană a Festivalurilor Shakespeare”.

Miercuri, 20 octombrie, ora 12.00

Teatrul Tineretului – Rotondă

Prezintă: Florica Ichim, Andreea Dumitru

Robert Wilson de Maria Șevțova, traducere de Odette Kaufman-Blumenfeld și Oltița Cîntec

Robert Wilson este regizor americano-european, interpret, creator de instalații, scriitor, creator de lumini și mult mai multe pe lângă acestea – un artist familiarizat cu diverse domenii, artist care nu ține seama de granițele geografice și de cele dintre genurile teatrale, un precursor al globalizării în arte. Cartea Mariei Șevțova (apărută la Ed. Routledge, Londra, 2007) este cea dintâi care combină: analiza principalelor producții ale lui Wilson, situate în contextele socioculturale și politice americane și europene, explorarea a ceea ce Wilson numește „cartea-ilustrată”, a metodelor folosite în repetiții și în atelierul de lucru, a procedeelor muncii în comun, studiul principiilor sale estetice și al elementelor de compoziție prin care se distinge abordarea sa regizorală, exerciții pentru studenți și practicieni care scot în relief tehnica lui Wilson.

Volum editat în seria „Mari regizori ai lumii” de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” prin Editura Cheiron, sub sigla „Rețeaua Europeană a Festivalurilor Shakespeare”.

Ariane Mnouchkine. Arta prezentului de Fabienne Pascaud, traducere din limba franceză de Daria Dimiu

În personalitatea lui Ariane Mnouchkine se întâlnesc mai multe femei: conducătoarea de trupă care a întemeiat, în 1964, „La Société coopérative ouvrière de production le Théâtre du Soleil”, regizoarea vizionară, impregnată de cultura orientală şi asiatică, cineasta temerară – e cunoscut superbul său Molière –, aventuriera care a străbătut lumea întreagă şi fetiţa veşnic încântată de ceea ce tatăl său, producătorul Alexandre Mnouchkine, îi dezvăluia pe platourile de filmare. Sunt patruzeci de ani de când dirijează cu intransigenţă şi pasiune o companie care, începând cu La Cuisine/ Bucătăria de Arnold Wesker (1967) şi terminând cu Le Dernier Caravansérail/ Ultimul caravanserai (2003), şi de la creaţiile colective (Les Clowns/ Clovnii, 1789, 1793, L’Âge d’or/ Vârsta de aur) la Shakespeare sau Eschil, a explorat întotdeauna un teatru-mărturie asupra lumii. Spectacolele sale, hrănite de tradiţii, dar deschise spre astăzi – „doar prezentul mă interesează”, obişnuieşte să spună ea –, încarnează o aventură spirituală unică. La „Soleil”, utopia s-a întrupat. La „Soleil”, utopia există încă.

Ariane Mnouchkine, introducere, selecție și prezentare de Béatrice Picon-Vallin, traducere din limba franceză de Andreea Dumitru

În anul 1964, Ariane Mnouchkine a fondat, împreună cu un grup de prieteni, Théâtre du Soleil, care ocupă de atunci un loc însemnat în peisajul teatral francez şi internaţional. Prin intermediul stagiilor deschise participanţilor de diferite naţionalităţi, regizoarea transmite măiestria teatrală dobândită de trupă şi demersul său artistic. Volumul de faţă consemnează o întâlnire cu studenţi ai şcolilor de teatru ENSATT din Lyon şi CNSAD din Paris, prilej cu care Ariane Mnouchkine revine cu detalii semnificative privind experienţele ce au condus-o spre teatru, experienţe asimilate în activitatea sa regizorală şi, de asemenea, privind influenţele care au marcat-o (teatrele lumii, teatrele tradiţionale, actualitatea, marii autori). Ea se opreşte, în special, asupra demersului care a culminat cu două dintre creaţiile colective recente ale trupei, Le Dernier Caravansérail (2003) şi Les Éphémères (2006). Béatrice Picon-Vallin prezintă munca regizoarei asupra textului de teatru, precum şi evoluţia sa, concentrează esenţialul unor conversaţii pasionante şi le completează cu fragmente din notele stagiului dedicat jocului actorului, improvizaţiei şi regulilor acesteia. Volum editat în cadrul Programului de sprijin pentru publicare „Nicolae Iorga” și beneficiind de suportul Ambasadei Franței în România.

Joi, 28 octombrie, ora 13.00

Teatrul Tineretului – Rotondă

Prezintă: Cristian Livescu, Vasile Baghiu

Lansarea numărului 3 al REVISTEI ANTITEZE

Revistă de literatură și artă, editată de Societatea Scriitorilor din Județul Neamț

Pornită pe valul de entuziasm al Revoluţiei, revista Antiteze a strâns laolaltă toate energiile literare importante ale Neamţului şi a fost o cale de comunicare cu restul lumii. A avut şi momente faste, a şi lipsit uneori din peisaj. Toate împreună au accentuat poate şi mai mult identitatea grupării literare a locului, dincolo de valoarea individuală a fiecărui scriitor care o alcătuieşte. Cu seria nouă a Antiteze-lor, suntem – ne place să credem – tot atât de naţionali pe cât de nemţeni, tot atât de europeni pe cât de români. Legăturile, prieteniile literare, reperele noastre au acum nuanţa reconfortantă a transnaţionalului. Astfel, provincia poate deveni centru, iar centrul poate cădea în provincialism. Trăim cu adevărat în acea „Weltliteratur” visată de Goethe. Iar acesta ar putea fi cel mai puternic motiv de speranţă al nostru. Și poate singurul.”

Vasile Baghiu