Misterioasa cetate dacică de pe Cozla, „soră” cu cea de pe Bâtca Doamnei, dispărută fără urmă astăzi
Aşezarea dacică fortificată de la Piatra-Neamţ situată pe Dealul Cozla – Terasa Gospodinelor este inclusă pe Lista Monumentelor Istorice din România, cod NT-I-s-A-10479 și nu trebuie confundată cu așezarea dacică ale cărei urme se văd și astăzi, pe Dealul Bâtca Doamnei. Mai multe detalii despre rămășițele de pe Bâtca Doamnei găsiți aici: Nou și vechi, la Piatra-Neamț: Monolitul „misterios” și fortăreața vechilor daci pe Dealul Bâtca Doamnei.
Conform CIMEC, pe „Terasa Gospodinelor”, a fost descoperită şi cercetată parţial o cetate dacică, alta decât cea bine-cunoscută, situată pe Dealul Bâtca Doamnei. Sub nivelul de locuire dacic s-au găsit aici materiale arheologice de tip Cucuteni – faza A, un nivel Cucuteni – faza B şi doar un singur fragment ceramic specific culturii Cucuteni – faza C.
Urmele din perioada La Tène (sec. II a.Chr. – sec. I p.Chr.) ale cetății dacice s-au pierdut definitiv. În cartea lui Nicolae Gostar – Cetăți Dacice din Moldova*, aflăm mai multe detalii despre acest loc mai puțin știut de localnici.
Înălțimea Cozla, situată pe teritoriul municipiului Piatra-Neamţ, bine împădurită şi considerată acum parc natural, prin poziţia sa, domină depresiunea în care se găseşte municipiul Piatra-Neamţ. În trecut, denumirile topografice erau puţin schimbate faţă de cum apar ele astăzi. Astfel, dintr-o hartă a Târgului Pietrei, ce poartă data de 4 octombrie 1845, aflăm că înălţimea Petricica se numea Dealul Pietrei, dealul Cozla apare sub denumirea de Petricica, iar Cozla era ceea ce numim noi astăzi prelungirea spre nord şi nord-vest, adică actualul munte Cozla. Aşezarea medievală care s-a înfiripat aici, după Dealul Piatra, a fost numită Piatra lui Crăciun şi, ceva mai târziu, Piatra sau Târgul-Pietrei, iar după Unirea Principatelor a primit numele Piatra-Neamţ, pe care îl poartă şi astăzi.
Cozla este tot atât de înalt ca şi Bâtca Doamnei, cu pante abrupte, iar de pe coama lui, vizitatorului i se deschide una din cele mai atrăgătoare privelişti. Poziţia dominantă şi izolată a Cozlei, cu pante foarte înclinate, o recomandă ca loc preferat de daci pentru zidirea cetăţilor lor. Pe vârful Cozlei se putea ajunge numai pe un drum ocolit, iar intrarea în cetatea dacică se putea face numai dinspre nord, pe unde exista o şa îngustă cu care dealul se leagă de muntele Cozla. Astăzi, pe înălţimea Cozla se poate ajunge uşor pe o alee destul de largă, ce urcă în serpentină şi apoi face ocolul dealului, pentru a se îndrepta în direcţia platoului.
Cercetarea înălţimii Cozla, unde, din cele cunoscute mai înainte, a existat o însemnată aşezare dacică, nu s-a mai putut face în bune condiţii. Lucrările din anul 1904, când s-a construit restaurantul Cozla, chiar pe platoul cetăţii, au netezit până la stâncă nivelul antic, distrugând toate urmele aşezării dacice.
Construirea drumului şi apoi amenajarea parcului au răscolit terenul de sub platou şi au schimbat cu totul topografia aşezării, ocazie cu care terasele, care păstrau importante resturi de locuire dacică, au dispărut aproape fără urmă. Pentru cercetarea acestei cetăți s-au putut face doar câteva sondaje şi acestea nu prea extinse, sub clădirea restaurantului, unde se pare că se mai vedea un rest din prima terasă de sub platou. În urma cercetărilor s-a constatat că așezarea era, de fapt, mult mai veche, din perioada Cucuteni. Deasupra nivelului Cucuteni apar urmele culturii dacice. Ca și pe Bâtca Doamnei, s-au constata două nivele de locuire dacică, după care orice formă de locuire în zonă dispare.
Despre sistemul de fortificare dacic nu s-a putut afla din nimic din cercetările arheologice, însă se presupune că nu putea fi prea diferit față de cel de pe Bâtca Doamnei. Potrivit lui Nicolae Gostar, există o mențiune datând din anul 1901, din perioada lui Nicu Albu, în care se precizează că pe Cozla s-au găsit niște ziduri de piatră, dar fără alte detalii. Se poate deduce, astfel, că este posibil ca și această cetate să fi avut fortificații cu ziduri de piatră.
Într-un singur loc, din nivelul superior dacic, s-a descoperit o parte din resturile unei locuinţe de suprafaţă, nederanjată, marcată prin chirpic, o vatră de foc bine păstrată şi vase întregi. Terasa se pare că a fost bine locuită, deoarece s-au mai găsit 11 vetre de foc, din care majoritatea datează din perioada dacică. S-au mai găsit fragmente ceramice și în anumite cazuri chiar vase întregi. Ceramica a fost datată în perioada sec. II î.e.n – sec. I e.n. Din categoria vaselor lucrate manual, din pastă poroasă se remarcă cești dacice, oale și vase mari pentru provizii.
Concluzia arheologului Nicolae Gostar care se desprinde din aceste informaţii şi din analiza materialului arheologic este că pe înălţimea Cozla a existat o cetate dacică, de genul aceleia de pe Bâtca Doamnei, astăzi însă distrusă în cea mai mare parte. Începutul cetăţii, ca şi al celei de pe Bîtca Doamnei, este în sec. II î.e.n., dar şi aici locuirea cea mai intensă a fost tot în sec. I î.e.n. – I e.n. Nici de data aceasta nu putem face o delimitare cronologică mai precisă între cele două nivele dacice. Ambele faze ale cetăţii dacice de pe Cozla au sfârşit în urma unor incendii, ca şi cele ale cetăţii de pe Bâtca Doamnei. De ce au fost necesare două cetăți fortificate apropiate în aceeași perioadă este greu de spus, însă este cunoscută importanța strategică și militară a acestora, iar culmile pe care erau situate le permiteau dacilor să anticipeze orice fel de pericol, având acces vizual la o suprafață foarte mare de teren în zona depresiunii.
Dacii de la răsărit de Carpaţi, după cucerirea romană, au fost puşi sub un sever control și nu au mai continuat fortificarea teritoriilor militare cu același tip de cetăți ca pe Bâtca Doamnei sau Cozla, având o dezvoltare a așezărilor deschise de pe terasa văilor, așa cum sunt cele din zona Dărmănești și Lutărie, la distanță relativ mică de fostele cetăți întărite.
*Gostar, Nicolae, Cetăți Dacice din Moldova, Meridiane, București, 1969, 9-22, https://biblioteca-digitala.ro/?pub=969-cetati-dacice-din-moldova-directia-monumentelor-ansamblurilor-si-siturilor-istorice
