DIN ACTIVITATEA CASEI NAŢIONALE REGINA MARIA

Întemeietorul Muzeului de Arheologie din Piatra Neamţ, în anul 1934, în vederea obţinerii măririi bugetului Casei Naţionale Regina Maria din urbea Piatra, pe anul 1940, se adresează Rezidentului Regal al Ţinutului Prut, din care făcea parte şi judeţul Neamţ, cu un memoriu de activitate.
Astfel, preşedintele Contantin Matasă prezenta activitatea desfăşurată de instituţia amintită până în anul 1940, cu scopul vădit de a obţine noi fonduri băneşti pentru o mai bună desfăşurare a activităţii muzeului din aşezarea de la poalele Pietricicăi, cât şi a „secţiunei de turism”.
Cel care din 23 martie 1936 a devenit şi secretarul Oficiului de turism al judeţului Neamţ va prezenta Casa Naţională Regina Maria din Piatra Neamţ ca o „instituţie de cultură şi educaţie românească, răsărind în această parte de ţară din 1920, cu specificaţia că în ultimul timp şi-a desfăşurat activitatea numai la studiul asupra trecutului acestei regiuni prin cercetări arheologice, cum şi la ajutorarea drumeţiei în vederea cunoaşterii de cât mai multă lume a nepreţuitelor comori de pitoresc ce le cuprinde judeţul Neamţ”.
În continuare se arată că „săpăturile sistematice conduse de reputaţi specialişti, au început din 1935, dând la iveală un material de o mare însemnătate ştiinţifică, fapt care se poate constata din vizitarea muzeului… cuprinzând cele mai bogate colecţii din epoca eneolitică, cu ceramică pictată din ţară. Nu mai puţin interesant este şi materialul găsit aici din epoca bronzului, a fierului şi medieval”. Autorul raportului menţionează că până la această dată s-au descoperit în ţinutul de la poalele Ceahlăului „96 de aşezări cu urme de viaţă străveche, iar prezentarea materialului aflat, cu 90 de fotografii şi o hartă, sunt publicate în Buletinul Comisiunei Monumentelor Istorice”.
Mărirea subvenţiei bugetare este necesară datorită săpăturilor arheologice, dar şi pentru „prepararea materialului, organizarea muzeului, confecţionarea vitrinelor şi publicarea rezultatelor”. Fondurile nu au fost nici până acum mulţumitoare, activitatea fiind dusă la bun sfârşit datorită în mare parte „contribuţiilor întâmplătoare, ce ne-au venit prin bunăvoinţa câtorva oameni înţelegători, din subvenţii, donaţii, cotizaţii şi serbări”. Se poartă şi în zilele noastre!
Cu mâhnire preotul arheolog aminteşte şi de salarizarea necorespunzătoare (din păcate menţinute şi azi –n.n.) pentru truditorii muzeului. Amintim doar că persoana care „se ocupă de prepararea şi întregirea materialului obţinea un onorariu anual de 5000 lei”.
Mai departe se arată că în ce priveşte drumeţia, secţiunea de turism (subl. ns.) a Casei Naţionale a izbutit, fie prin stăruinţe pe lângă autorităţile de stat, fie prin mijloace proprii, să deschidă un nou drum – neterminat încă – pentru urcarea Ceahlăului pe cea mai pitorească regiune, pe valea Izvorul Muntelui, să organizeze la capătul acestui drum, în punctul de unde începe ascensiunea cu piciorul, o confortabilă casă de adăpost cu trei camere şi şapte paturi cu somiere şi cu toată zestrea necesară unui odihnitor popas. Aşadar propunerea viitoarei construcţii a cabanei de la Izvorul Muntelui este făcută de preotul C. Matasă!
Totodată se informează şi despre completarea cu marcaje a traseului amintit, precum şi îmbunătăţirea potecilor „ce au nevoie de reparaţie în fiecare primăvară”, cât şi deschiderea a încă două poteci, care înlesnesc vizitarea celor mai frumoase locuri de pe munte, rămase altfel ascunse privirii celor mai mulţi dintre turişti.
Concluzia directorului Muzeului Regional de Arheologie era aceea că „pentru dezvoltarea unei activităţi mai intense, mai complete, ar fi nevoie de un ajutor anual de cel puţin 100.000 lei şi că pentru continuarea cercetărilor întreprinse anul acesta (1940 –n.n.) ca şi pentru publicarea rezultatelor ne-ar trebui 50.000 lei”. Nu ştim dacă a mai primit suma cerută de la Rezidenţa Regală a Ţinutului Prut (cu sediul la Iaşi – n.n.), dar conform documentelor de arhivă activitatea muzeistică, cea a săpăturilor arheologice în special, cât şi cea turistică, a continuat cu realizări deosebite, deşi ne aflăm în anii marii conflagraţii mondiale. Totul s-a datorat acestui inimos şi energic iubitor a nepreţuitelor comori pe care le adăpostea pământul din această zonă de plai românesc, preotul arheolog Constantin Matasă!

Prof. Radu Gheorghe