Copii închiriați pentru cerșetorie. Se întâmplă la Piatra-Neamț

Închirierea copiilor pentru activități de cerșetorie este deja un fenomen în Piatra-Neamț. În comunitățile foarte sărace sau cu familii dezorganizate, copiii foarte mici sunt ”împrumutați” de către părinții biologici altor adulți care merg la cerșit pentru a impresiona și obține mai ușor mila oamenilor.

Închirierea copiilor se face pentru sume relativ mici, 10-20 lei pe zi sau contra produselor alimentare, alcool, țigări, etc. Dacă ar fi doar discuția despre ”închiriere” nu ar fi o problemă atât de mare, problema este că acești copii sunt maltratați de către cei care-i ”împrumută”. Celor mai mari, de 3-5 ani, nu li se dă de mâncare ca să se vadă că sunt flămânzi când primesc un colț de covrig de la un trecător, sunt murdăriți intenționat ca să stârnească mila iar celor care sunt foarte mici li se ”administrează” alcool ca să nu plângă și să nu incomodeze la cerșit. Când ați văzut ultima oara un prunc care plânge sau se mișcă în brațele unui cerșetor? De ce stau ei așa cuminți și nu scot nici un sunet?

Ce se va întâmpla cu acești copii cărora li se ”administrează” de la această vârstă alcool sau calmante și sunt maltratați? Simplu. Când vor fi mari vor avea probleme psihice și vor fi pericole publice.

Dar să revenim la subiect și să dăm un exemplu concret deoarece în lipsă de exemple autoritățile spun că fenomenul nu există deși toată lumea vede ce se întâmplă.

Îl cheamă Trandafir Sava, are 54 de ani, domiciliat în acte în comuna Girov. Umblă însoțit de o femeie care zice că este soția lui și la intervale regulate de timp schimbă copiii cu care merge la cerșit. Anul trecut a avut doi băieței pe la începutul anului, apoi o fetiță, un băiat de 3 ani, încă unul de 2 și acum are altul de 2-3 ani pe care îl ține nemâncat toată ziua într-un cărucior pentru ca acesta să stea cu degetele în gură de foame, să impresioneze astfel trecătorii.
Pe rând ne-am interesat cum am putut și noi de fiecare copil și niciunul nu era al lui. Am colaborat de fiecare dată foarte bine cu Poliția Locală dar legislația nu le permite să rețină un adult și un copil în vederea identificării minorului și totul se blochează. Acum, când cerșetorul  este pe străzi cu un nou copil de aproximativ 2-3 ani, declară că minorul este al lui. Desigur că am verificat și de această dată cum am putut și am aflat că nici acest copil nu este al lui.

Cazul de mai sus este unul simplu care a putut fi documentat ușor deoarece cerșetorul nu face parte dintr-o bandă organizată cum sunt majoritatea celor care maltratează copii în scopul cerșetoriei. Fenomenul adevărat este foarte greu de documentat fiind patronat de structuri de tip mafiot foarte bine organizate și foarte agresive care exploatează și organizează cerșetori.

În tot acest timp de când tot atragem atenția că se închiriază copii care sunt torturați și drogați în plină stradă, autoritățile par depășite total de fenomen deoarece nu vedem să se ia absolut nicio măsură așa că vom continua să revenim de câte ori va fi nevoie cu subiectul, să dăm exemple concrete cu poze și nume, poate până la urmă cineva se va ocupa nu doar de problemă, ci și de autoritățile nemțene care se fac că nu văd fenomenul deși el se petrece  sub privirile tuturor.

Instituțiile nemțene care ar trebui să se ocupe de fenomen stau oarecum liniștite știind faptul că este foarte greu de dovedit că se întâmplă așa ceva și au dreptate. Poliția nu poate decât să ia declarație cerșetorului care  zice că este copilul lui și apoi urmează zile de formalități. Poliția contactează  pe cei de la asistența socială din localitatea unde are domiciliul cerșetorul, cei de acolo nu știu câți copii are deoarece cerșetorul nu mai locuiește la adresa din buletin de mai mulți ani, cei care se ocupă de protecția copilului se mișcă greu în astfel de cazuri și uite așa toată lumea se lasă păgubașă sau dacă se merge până la capăt apare părintele biologic al copilului care spune că l-a dat să îl plimbe până în oraș și nu știa că va merge la cerșit sau că i s-a dat să bea alcool. O treabă foarte încâlcită pe care ar trebui să o descâlcească cei care sunt profesioniști plătiți din bani publici pentru a face astfel de lucruri.

Iosub Robert