Beleaua neagră, o amenințare portocalie pentru Piatra-Neamț

Vineri, 26 februarie, ora 18:30, Teatrul Nottara – București. Se joacă „Efecte colaterale”, o comedie de Alexandru Popa, în regia lui Vlad Zamfirescu, a cărei premieră e consemnată pe 23 martie 2016. Distribuit într-un rol mic dar consistent – un monstru sacru al teatrului și filmului românesc, Alexandru Repan. Juca de ziua lui. Împlinea 81 de ani. Ăsta, da spectacol, curat eveniment național.

La final, după două ceasuri și momentul cu flori, urări, cântări și ovații, Maestrul Repan a respirat pentru public o minune de parabolă a măștii în teatru și în viață, încheind cu o cutremurătoare declarație de credință în teatru. S-a trăit o bucurie uriașă!

Câteva sute de kilometri mai la Nord și câteva ore mai devreme, în căldarea dintre Cozla, Pietricica și Cernegura, mai nou Țara lui Andrei, primarul Carabelea administrase un soi de conferință de presă explicativă despre cum va da cu mobilitatea urbană peste pașnicii supuși pietreni de n-o să se vadă om cu autoturism și asfalt cu conducte de apă sparte. Înregistrarea postată pe contul oficial de Facebook al puiului de Pinalti, cel autopromovat prin Sens Civic, șlefuit de Tianu Burduja și salvat de grijile curente în împrejurări curioase de Republica Autonomă ADR Nord-Est, durează cam 54 de minute. E o jale!

În reprezentație, primarul a beneficiat de asistență din partea administratorului public, Vlad Moscalu. Urmașul lui Bogdan Pușcașu a reușit să șocheze școlile de inginerie, în noiembrie 2020. În propria-i prezentare a spus exact așa: „În Costa Rica, înainte de a împlini 30 de ani, am fost responsabil cu construcția unui baraj de 50 MW (probabil pe Rio Reventazón – n.a.), care a fost făcut într-un timp record”. Pentru a desluși enormitatea și a stimula hohotele de râs, e ca și cum cineva ar decreta că Petrolierul Biruința avea un deplasament de 28.800 CP! Mai recita Moscalu, în metru de sacrificiu, cum s-a „întors pentru a face ceva și la Piatra-Neamț”. S-a întors de la 333.659,76 lei, ultimul venit anual declarat de la Enel Green Power SRL. N-are rost să îl întrebați care e miza reală.

Din cele povestite, sub o vizibilă presiune creată de tocarea aplicată a aventurii cu mobilitatea, nu a rezultat absolut nimic convingător în sensul dorit de protagoniști. Mai rău, au arătat că în realitate nu stăpânesc subiectul.

Logic, de bun simț, după cum și în deplină concordanță cu mărețele angajamente din programul politic electoral, era să înceapă prin a pune pe masă un studiu de impact serios. O astfel de lucrare e una eminamente științifică. Dacă nu îndeplinește această obligație, maculatură se cheamă, chit că e înregistrată pe undeva ca parte a unei stufoase documentații oficiale. Studiul de impact, din start, nu are cum eluda cel mai important pachet de date de intrare: situația existentă. De visat aiureli, da, e la liber. E ușor dezamăgitor cum nu s-a scos capul unul să propună un cosmodrom Peste Vale sau un metrou de la Gârcina la Calu Iapa.

Avem străzile pe care le avem și un trafic rutier de pomină. În ultima vreme, în termeni ce ating acute violente, se dă vina aiurea pe mărimea parcului auto local și pe comoditatea proprietarilor de autoturisme, cei din urmă fiind pur și simplu demonizați în secțiunile de mahala Feisbuc. Se omite constant că traficul ne-a fost torturat nepermis de mult și nenorocit – inclusiv blocându-se soluțiile de optimizare – din cauza troleibuzelor. Aceste mijloace de transport captive nu-și găseau un fir de urmă de justificare de ani și ani de zile. Dacă adăugăm stăruința tâmpită a primăriei, sub conducerile succesive cunoscute, de a face lucrurile pe dos, instalarea netulburată de sensuri giratorii unde corect era să rămână semafoare are chipul unui firesc cotidian și asupritor. Firescul ăsta, să nu uităm, conține totodată mirabilele sensuri giratorii „de protocol”.

Sigur, vorbim despre o moștenire. Fostul primar Dragoș Victor Chitic – câștigător al poreclei DVC 2, odată ce a ajuns colaborator de nădejde al lui președintelui Ionel Arsene – s-a trezit vorbind că proiectele transmise sunt bune și necesare. Tupeu, nene, tupeu! Parcă-i frate de gândire și acțiune cu sibianul Werner, singurul președinte din lume care a stabilit că serurile experimentale de terapie genică sunt vaccinuri sigure și eficiente. Sau cu brașoveanul Ludovic și testele RT-PCR, 100% sigure numai în mintea lui.

Proiectele invocate de DVC 2, de bune și necesare ce sunt fără niciun argument solid, trebuie așadar continuate. Cam mult, numai pe vorbe nu ține. În plus, avem o mare problemă, una de fond, fiindcă Piatra-Neamț și-a consolidat o reputație jalnică în privința marilor proiecte, indiferent de sursa de finanțare.

La noi s-a mers, cu precădere în Epoca Portocalie a lui Gheorghe Ștefan, după regula „Avem/ luăm/ găsim niște bani, cum procedăm?”. „Cum procedăm?”, o știm toți, se traduce prin „Cum împărțim banii?”, și cu traducerea am rămas. Fără a ține cont de avertismente și experți, s-au tocat sume uriașe de bani pe proiecte prost gândite și/ sau groaznic realizate. Toate au ceva în comun: 1. nu răspunde nimeni de eșecuri; 2. întâi s-a tăiat și pe urmă s-a măsurat; 3. dezvăluirile documentate, de regulă, sunt marcate de inutilitate.

Astăzi, în contextul amenințării cu desființarea parcărilor, o sclipire amară vine dinspre Piața Centrală. Parcă ieri Pinalti & Oranjutanii prosteau lumea cu binefacerile nemaivăzute, nemaiauzite ale transformării parcării etajate în mall. Nu era bună deoarece venea ca o moștenire de la primarul Ion Rotaru, cel prezentat ca infractor în campania electorală de la alegerile locale din 2004, dar recuperat repede de orice partid știa să răsplătească niște voturi sigure. (EBA intră și ea la pachet.) 

Carabelea, folosind un limbaj deopotrivă de găunos și bombastic, flutură pericolul pierderii unor finanțări de Bruxelles. Nu înțelege că atragerea acestor bani nu reprezintă un scop în sine. Nu mai ține cu porcăriile de odinioară. Lumea și-a epuizat răbdarea.

La puțin timp după depunerea jurământului, nu cred că întâmplător, în oraș s-a insinuat pe diverse canale de influență o sugestie de încredere și răbdare față de fostul apărător zelos al lui Băsescu la referendumul de demitere din 2012. Vezi bine, nu avem școli profesionale de primari. Așa este, dar nici cu calificarea la locul de muncă nu ține. Interesant, Marinel Burduja, întâiul primar post-decembrist, instalat în ianuarie 1990 la 36 de ani, nu absolvise o școală de primari. Avea însă în spate studii serioase, o experiență profesională formidabilă și o viziune eminamente progresistă. Altfel spus, via girantul Tianu Burduja, Carabelea intra ușor la un mentor de calibru, numai să vrea să învețe. Gluma cu răbdarea e minunat de proastă din moment ce „inițiații” din partid știau că Beleaua neagră (asta însemnă Cara-Belea – n.a.) va fi candidatul PeNeLee, fără vreo legătură cu sondajele și alte evaluări. În acest sens, am avertizat public din vreme că, indiferent ce propunere serioasă, puternică pleacă de la Piatra-Neamț, de la Centru se întorc cu candidatul stabilit de Burduja Jr.

Aici, în paranteză, e momentul sublinierii unei chestiuni sensibile, puțin cunoscută publicului larg. Înainte de mascarada de campanie electorală, candidaților Liviu Harbuz și Răzvan Cuc li s-a sugerat cum să își recalibreze toate acțiunile și să uite de DVC 2. Riscul de a ne trezi c-un primar mai fraged din pepiniera PDL era vizibil din satelit. Oricât s-ar jurui unii, sângele portocaliu apă de Bistriță nu se face. E valabil și în privința candidatului ALDE, Ciprian Enache provenind din aceeași sursă. Drept dovadă stă votul său sucit de la alegerea viceprimarului Marius Irimia, și el cu școală de partid la PDL. Frumoase alegeri, efecte pe măsură, nu?

Tabloul zugrăvit îndeamnă la multă atenție și precauție. Dintr-odată regăsim sfidarea și intoleranța de sorginte PDL, poate în forme de o perfizenie flămândă, cu un nou set de colți. Nenorocirea aia de proiect constând în renovări și puneri în valoare la Curtea Domnească, cu primăria în rol de lider de proiect, era gata îngropată dacă „băieții dăștepți” nu operau combinația cu o pereche de scări rulante. Chipurile, fără cele noi era iminentă returnarea a ceva bănuți consistenți. Hm, parcă proiectul era închis. Mai e în procedură de monitorizare? Cum stăm?… Liniște totală. Nu de alta, dar ani de zile, până în 2015, am scris (de nebun), iar Mesagerul de Neamț nu a obosit să publice (degeaba) câteva roabe de articole despre jaful-cel-mușamalizat de la Curtea Domnească. Am demonstrat că n-au atins obiectivele, motiv suficient pentru a returna întreaga finanțare, indiferent de consecințe, dar și pentru a reface toate lucrările. Mută și rece, clădirea fostului Teatru al Tineretului, larg recunoscut în prezent ca teatrul Gianinei Cărbunariu, nu-și strigă suferințele, distrugerile. De aceea, peste ani, sunt dator să reamintesc două atitudini exemplare. Regretatul președinte de județ Culiță Tărîță era ferm decis să nu accepte jaful operat. Urmașul său, Constantin Iacoban, spre disperarea eternului director tehnic al CJ, Doru Conache, afirmase răspicat că nu semnează nimic, dar a fost debarcat la timp. E clar, cred, de ce „obstacolul” Liviu Timuș trebuia evacuat urgent de la conducerea TT. Cât privește legăturile domnișoarei Cărbunariu în zona portocalie, grație unchiului Noni, acestea sunt binecunoscute, de neuitat, spre disperarea popularului Laurențiu Dulamă, descăunătorul de manageri din cultură, altfel un portocaliu pur-sânge.   

Această dramă pietreană nu știu să aibă echivalent sau corespondent în România. Aventura cea nouă, cu mobilitatea, e încă timp să fie oprită. E pierdere de timp să-i explice cineva lui Carabelea că „moștenirea” bună și necesară aduce grave atingeri dreptului la proprietate și folosinței acesteia. Tentativa de a demoniza proprietarii de autoturisme – prin a le contrapune coriștii verzi de pe Feisbuc, care, la unison, sub lumina orbitoare a unui felinar stins, ne văd încolonați în stații de transport în comun construite la preț de apartament – este oribilă din cale afară. Dacă s-ar uita în oglindă când vorbesc despre emisiile de carbon, Carabelea și ai lui ar observa cum râde oglinda de ei. Dacă ar răsfoi puțin documentele postate pe rușinea aia de site al primăriei, ar fi de așteptat să observe Strategia de dezvoltare integrată a municipiului Piatra-Neamț pentru perioada de programare 2014 – 2020. Iată ceva extras de la pag.72-73:

„În documentul noului Plan Urbanistic General sunt prevăzute propuneri concrete în ceea ce privește domeniul „alimentarea cu apă potabilă”, și anume:

– Extinderi ale sistemului de aducţiune, stocare şi distribuţie a apei, ca urmare a extinderii intravilanului;

– Realizarea unui studiu pentru reabilitarea conductelor de aducţiune, conductelor şi căminelor de vane de pe reţelele de distribuţie;

– Înlocuirea conductelor vechi sau degradate;

– Execuţia galeriilor edilitare pe străzile cu numeroase reţele edilitare, îndeosebi sub reţelele noi propuse;

– Respectarea zonelor de protecţie sanitară cu regim sever pentru sursele de apă existente şi cele noi”.

Tot nu e clar că își bat joc de noi, că nu le pasă? Ehe, pe vremuri, pe la 1993, când n-aveam treabă cu NATO și UE nu se numea UE, în România de sub Guvernul Văcăroiu, unii gândeau și acționau senzațional. Cristi Anghel, fost primar de Baia Mare, nicidecum afiliat FDSN, povestea la o Adunare Generală a Federației Municipiilor din România (ținută, poftim!, la Oradea) cum a păcălit guvernul să-i dea bani de asfaltat străzile. Ghiciți? A cerut și a primit bani să schimbe toate conductele uzate de dedesubt. La noi, pe fond de țevi și conducte, mare lucru să nu iasă din nou la interval Moscalu cu pledoaria lui despre „pipe-in-pipe”, ruptă parcă narațiunile mincinoase de odinioară cu puhoaiele de turiști care asaltează Piatra-Neamț, sufocând ștrandul, râpa de pe Cozla și Telegoala.

Între timp, e mare păcat să uitați, Beleaua neagră a descoperit personal… Oradea. Anunța mândru cum a ciupit el ceva idei și principii de la Ilie Bolojan, doar că n-a văzut pădurea din cauza copacilor. Contaminat de un elan infantil, s-a angajat să ne transforme în Oradea Moldovei. E imposibil! Promit să-i explic pe îndelete, cât de curând, de ce bate câmpii. Îi acord răgaz, dacă tot nu a conspectat cronicile despre Țara lui Bolojan, publicate după 2011 preponderent în același Mesagerul de Neamț, să răsfoiască Planul de mobilitatea urbană durabilă la nivelul Polului de dezvoltare urbană Oradea. Are 520 de pagini. 

Ca aperitiv, doar unul cât să stârnească pofta cititorilor, detaliez o situație de neimaginat la Oradea. E cazul celebrei foste terase Tonique, peste drum de Casa de Cultură. Subiectul, prezentat anul trecut de stiri-neamt.ro, l-am reanimat ușor într-un text anterior. Se lasă cu procese și plângeri penale. Cuvintele cheie sunt înșelăciune și abuz în forme multiple. În dreptul primăriei, cu ale ei vedete de renume tehnic, urbanistic și însărcinate cu patrimoniul local, se vorbește apăsat de complicitate la înșelăciune. Dosarul de pe masa DNA este o certitudine în acest moment.

Pe scurt, istoria este următoarea: un proprietar a vândut ceva altuia, cel din urmă a închiriat inclusiv terasa dobândită nu prin cumpărare, iar chiriașul a subînchiriat doar terasa și un spațiu de la subsol cu destinația bucătărie. Se împlinește anul de când, în plină aplicație arafatiană de zise măsuri antipandemice, cineva a investit bani serioși dând terasei o înfățișare adecvată poziției. La semnarea primelor acte, pe 01.01.2020, subchiriașul era ferm convins că totu-i în bună regulă. Argumentul forte stătea în Acordul pentru deschiderea exercițiului comercial (alimentație publică) emis de primărie sub nr. 8.636 din 28.12.2018 și valabil până pe 31.12.2019, un acord banal de prelungit. Când colo, ce să vezi, documentul și semnătura ce pare a ex-vicelui Bogdan Gavrilescu, Bobo pentru cunoscători, nu au nicio valoare, nu există oficial. Mă feresc să zic fals grosolan fiindcă asta o stabilesc „abilitații”, iar documentul pare perfect real.

Indiscutabil, avem în față o moștenire. Faza-i că e suficient de elocventă pentru a insista pe cererea imperativă adresată primarului ales de a scoate la iveală, în totalitate, ce și cum a preluat de la DVC 2, cu activ și pasiv, cu proiecte, angajamente, intenții și tot ce ține de primărie și oraș. El afirmă că nu caută vinovați, ci soluții. Ei bine, nu-i așa! Inclusiv puținii săi votanți vor și vinovați, și soluții, cu explicațiile de rigoare. De pildă, în speța de mai sus, înainte să pornească tăvălugul demolării, zic că-i cazul să aflăm cine e vinovat de nerealizarea de venituri la bugetul local pe seama terasei care, fără acte, funcționa din plin de ani de zile. Să aflăm, de n-o fi cu bănat, prin ce vrăji același teren apare ba în domeniul public, ba în cel privat al orașului. E un caz simplu, ușor de tratat dinspre primărie dacă Beleaua n-ar uita de respectul zugrăvit pe afișele electorale. Avem și alte cazuri, mai consistente, eventual de greutatea unui bloc de locuințe.

Acest gen de text-manifest nu-și propune mari rezolvări în condițiile de azi. Camarila din jurul lui Carabelea nu-i o glumă. Arhitect-șef cu odgoane portocalii le lipsea, și l-au „capturat”. Nu strică să afle lumea, încet-încet, cu ce primar are de a face, dincolo de vorbele-i mieroase și mâțâite, ca în rostirile despre Parcul Zoo, marele obstacol rămas în calea progresului și civilizației orașului. Carabelea se demască singur-singurel pe zi ce trece. Adevărul se vede din fapte, nu e stabilit prin declarații. Ca la Oradea, de exemplu. Apropo, cine ajunge pe-acolo, oricând, e păcat să rateze un spectacol la Teatrul Regina Maria. Merită. În jurul teatrului e o atmosferă ca la Piatra-Neamț. În urmă cu zeci de ani.

Viorel COSMA

Sursa: stirinationale.eu