Aţi auzit de brokerii de informaţii?

Bokerajul informaţional, aşa cum este astăzi perceput ca fiind o oportunitate în mediul afacerilor pentru specialiştii în domeniul informaţiilor, a luat naştere în Franţa în 1935. Dacă în trecut vorbeam în termenii “time is money”, în prezent întâlnim pe buzele tuturor expresia “information is money”. Acest lucru se întâmplă în contextul în care în prezent avem nevoie de informaţii la obiect şi obţinute rapid. Este dificil să alegi de unul singur din balastul informaţional al Internetului informaţia de care ai nevoie. Brokerii de informaţii sunt soluţia la această problemă. În general un broker cumpără şi vinde o proprietate.

Specialiştii independenţi în diseminarea informaţiei, pe de altă parte, prestează un serviciu pentru client, având pretenţia unei taxe în schimbul activităţii sale chiar dacă acest lucru nu implică o tranzacţie de bunuri. Aceşti specialişti nu acumulează informaţia pentru a o vinde oricui. Ei operează după principiul „o singură căutare, un singur client”. Conceptul provine de la Societatea Franceză de Radiofonie, o organizaţie de profesionişti care a creat ideea de a oferi informaţii telefonic în schimbul unei taxe. Întreprinzătorii din SUA au găsit modalităţi de a  intra în mediul in expansiune al afacerilor în domeniul informaţiei.

Societatea Americană pentru Ştiinţa Informării (ASIS) a fost prin ea însăşi o forţă majoră în promovarea separării informaţiei de bibliotecă. În 1967, 26 de persoane au colaborat în Milwaukee, Winsconsin pentru a forma prima organizaţie americană dedicată numai profesiei de broker de informaţii. Prin urmare grupul a fondat Asociaţia profesioniştilor independenţi în domeniul informaţiei (AIIP).

Astăzi AIIP are peste 600 de membri care deţin afaceri personale care oferă servicii variate inclusiv cercetare manuală şi online, furnizarea documentelor, designul bazelor de date, consultanţă, redactare şi publicare. Dezvoltarea acestei asociaţii reflectă extinderea industriei informaţiei în general.

În articolul intitulat Brokerii de informaţii: Cine, Ce, De ce, Cum, redactat de Lois F. Lunin în 1976 în Buletinul Societăţii Americane pentru Ştiinţa Informării, brokerul de informaţii era definit ca fiind un individ sau o organizaţie care, la cerere, caută să găsească răspunsuri la diverse întrebări utilizând toate resursele disponibile şi care doreşte să obţină un profit din această afacere. Astăzi brokerii de informaţii ştiu exact ceea ce vând şi cui vând. Aceştia au segmentat piaţa şi s-au specializat din ce în ce mai mult.

Un broker de informaţii face parte dintr-o afacere. Acest lucru înseamnă că serviciile oferite de acesta sunt contra-cost. Trebuie avută în vedere angajarea unui specialist în momentul în care subiectul de cercetare este tehnic sau jargonul este modul primar de comunicare. Un broker eficient de informaţii nu va lua cererea utilizatorului ca atare, ci va căuta să obţină diverse informaţii cu privire la aria de cercetare a clientului. Acest fapt se concretizează într-un interviu între cele 2 părţi.

În România din păcate această profesie este aproape inexistentă. Găsim forme incipiente de brokeraj informaţional în momentul în care cerem un serviciu contracost unei biblioteci sau unui centru de informare: dacă dorim o listă bibliografică, diverse informaţii legislative, de cultura generala etc. În aceste instituţii exista personal specializat care se ocupă cu regăsirea informaţiilor cerute de clienţi/cititori. Însă vorbim de o formă primitivă de brokeraj informaţional, care nu obţine un profit consistent, majoritatea preţurilor pentru servicii fiind modice. Realitatea este că în Occident este o profesie foarte bine plătită şi destul de nobilă pentru timpurile în care ne aflăm, deoarece avem nevoie din ce în ce mai mult de persoane care să descâlcească ţesătura groasă a informaţiilor din Internet şi nu numai. Dispunem şi în Piatra Neamţ de câteva centre de informare la Biblioteca G.T. Kirileanu, însă ceea ce se întâmplă acolo e a suta parte din ceea ce înseamnă brokeraj informaţional.

M.I.