Managementul de la Teatrul Tineretului de la vorbe la cifre

La o primă vedere, subiectivă desigur, ne-am permis anul trecut să apreciem că managementul de la Teatrul Tineretului este un dezastru. Desigur că am fost contraziși cu tot felul de argumente care mai de care mai simpatice, ba chiar unii au înțeles în mod eronat că avem ceva cu persoana care deține funcția de manager.

Pentru a ne lămuri odată pentru totdeauna cum e cu managementul de la T.T., am făcut un studiu comparativ care are la bază cifre clare și acte, nu opinii. Am cerut să ni se pună la dispoziție sumele cheltuite în 2017, numărul de bilete vândute în anul 2017 și, desigur, banii încasați din vânzarea biletelor. Am făcut acest lucru nu doar la nivelul T.T., ci am luat și un teatru important din București, ”I.L. Caragiale”, și unul mai aproape de noi, Teatrul Bacovia din Bacău.

Haideți să vedem împreună printr-un calcul matematic simplu cât s-a cheltuit în medie pentru un spectator la cele trei teatre. Adică împărțim cheltuielile la numărul de bilete.

La Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț s-au cheltuit în anul 2017, 4.649.170 lei și s-au vândut 8.732 bilete și 28 abonamente. Vom rotunji numărul de bilete la 10.000. Asta înseamnă că pe un spectator s-au cheltuit în medie 464 lei.

La Teatrul I.L. Caragiale din București s-au cheltuit în anul 2017, 49.000.000 lei și s-au vândut 160.048 bilete. Asta înseamnă că pe un spectator s-au cheltuit în medie 306 lei.

La Teatrul Bacovia din Bacău s-au cheltuit în anul 2017, 3.968.512 lei și s-au vândut 21.176 bilete. Asta înseamna că pe un spectator s-au cheltuit  în medie 187 lei.

Deci la Piatra-Neamț avem cele mai mari cheltuieli pe cap de spectator. Asta înseamnă management eficient?

Dacă scădem din cheltuielile totale banii încasați pe bilete, închirieri sau alte activități generatoare de profit ale unui teatru putem calcula ce medie de pierdere are respectivul teatru la un spectator.

La Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț pierderea pe spectator este de 424 lei.
La Teatrul I.L. Caragiale din București pierderea pe spectator este de 242 lei.
La Teatrul Bacovia din Bacău  pierderea pe spectator este de 167 lei.

Deci avem la Piatra-Neamț o pierdere de 424 lei la fiecare spectator. Adică aproape dublu decât la un teatru din Bucuresti și aproape triplu decât la unul dintr-un județ învecinat, Bacău. Poate cineva să spună că acesta este un managemet eficient?

Alte calcule statistice – Teatrul Tineretului Piatra-Neamț 2017 :

• T.T. a recuperat din vânzarea biletelor doar 8,8% din ce a cheltuit
• T.T. a pierdut în medie 424 lei la fiecare spectator
• T.T. a cheltuit în medie 12.737 lei pe zi
• T.T. a încasat  în medie 1.121 lei pe zi
• T.T. a încasat din bilete sau alte activități 409.294 lei

Cifrele de mai sus sunt matematică simplă și măsoară obiectiv și incontestabil calitatea actului managerial din punct de vedere economic.

Presupunem că cei care evaluează calitatea managementului nu au curajul să compare instituțiile din Neamț cu instituții similare din diverse locuri din țară. O analiză comparativă ar putea scoate la iveală problemele adevărate din managementul multor instituții nemțene.

Iosub Robert

P.S.: Nu sunt expert în management și nici în cultura, dar pot înțelege că un cost de 464 lei e mai mare decât unul de 187 lei și mai consider că nu am nevoie de nicio calificare ca să îmțeleg că atunci când pierzi 424 de lei e mai rău decât atunci când pierzi 176 lei. Cum se spune, sunt ”calcule băbești”, nu fizică cuantică.

Dreptul la replică al Teatrului Tineretului cu privire la articolul Managementul de la Teatrul Tineretului de la vorbe la cifre:

Evaluarea managementului, în orice instituție, se face anual pe baza unor reglementări legale clare și reprezintă procedura prin care autoritatea ordonatoare de credite verifică modul în care au fost realizate obligațiile asumate prin contractul de management, în raport cu resursele financiare alocate și cu activitățile prevăzute în planul de management. Așadar, departe de noi suspiciunea ca ați  putea „avea ceva cu persoana care deține (în prezent) funcția de manager”, deoarece rezultatele managementului actual vor fi evaluate de ordonatorul principal de credite dupa încheierea anului 2018 (în extenso și lunile noiembrie și decembrie ale anului 2017, de la data numirii noului manager).

Așadar, în ceea ce priveste anul 2017,  deși nu este în responsabilitatea managementului actual evaluarea rezultatelor obținute în timpul mandatului domnului Liviu Timuș,  n-am merge chiar atât de departe, ca dumneavoastră, în a aprecia aceste performanțe sau, mai exact, lipsa lor, ca fiind “un dezastru”.

Ar merita, însă, făcute câteva adnotări și clarificări pe marginea analizei dumneavoastră, strict din considerație față de publicul nostru și folosindu-ne de ocazia pe care ne-ați prilejuit-o:

1. Orice plan de management coerent, care urmărește îmbunătățirea unor indicatori de performanță, debutează cu investiții în logistică, reconstrucție, remodelare, reorganizare, formarea personalului etc. Planul de management în derulare conține activități care se înscriu pe linia menționată: dotarea cu echipamente noi și performante a sălilor și a agenției TT, ateliere pentru angajații TT, refacerea procedurilor interne, creșterea numărului de reprezentații lunare, includerea altor evenimente culturale destinate publicului în programul TT, redefinirea identității vizuale, recrutarea unor profesioniști pe posturile vacante etc. Este nerealist să credem că aceste întreprinderi nu „costă” (în timp, bani, oameni)! În plus, este nerealist, periculos și nesustenabil să așteptăm un impact imediat asupra rezultatelor sau creșterea indicatorilor de performanță cu un procent covârșitor într-un timp foarte scurt (chiar dacă, în ultimele luni, TT înregistrează un vizibil și cuantificabil trend de îmbunătățire). Beneficiem de susținerea necesară, atât din partea ordonatorului de credite cât și din partea breslei și a publicului nostru, astfel încât să creștem sănătos și organic, pentru rezultate pe termen lung și fără compromisuri în privința calității actului artistic. Efectele unui management de peste 10 ani se propagă pentru încă o perioadă iar schimbările de substanță cer timp și viziune. Să nu uităm: 80% din spectacolele din stagiunea 2017-2018 sunt, în mod natural, producții din planul anterior de management.

Parafrazând, „pentru a ne lămuri o dată pentru totdeauna cum e cu managementul de la TT”, mai degrabă vă puteați referi prin analiza publicată (și ar fi chiar interesant!) la proiectul care tocmai s-a încheiat, nicidecum la cel care abia incepe. Evaluarea planului de management curent se va face periodic (anual) și la finalul mandatului 2018-2020.

2. Se impune și o clarificare ”tehnică” a indicatorului care face subiectul analizei dumneavoastră comparative. Ceea ce numiți „pierdere” pe spectator este, dimpotrivă, beneficiul acestuia. Subvenția din partea ordonatorului de credite (cultura fiind subvenționată în Europa) nu se acordă instituției sau artiștilor care profesează în ea, ci beneficiarului final al actului artistic: spectatorul. Constituția garantează accesul la cultură și educație al cetățenilor României.

Indicatorul la care vă referiți este costul pe beneficiar și nu l-ați calculat corect. Formula din care rezultă este simplă: cheltuielile (adunând subvenția cu veniturile proprii și scăzând cheltuielile de capital) se împart la numărul total de beneficiari pe perioada raportată. Deci numărul total de beneficiari, nu numărul de bilete vândute! Dacă ne-ați fi precizat ce doriți să calculați, v-am fi furnizat direct rezultatul corect: în cazul anului 2017, costul pe beneficiar al TT a fost de 253 de lei și nu de 424 de lei (cum ați calculat dumneavoastră).  De spectacolele TT beneficiază și persoane care nu iși pot permite achiziția unui bilet la teatru. Numai în luna decembrie, TT a susținut 3 reprezentații în scop umanitar pentru 500 de spectatori („prețul” biletului fiind 0).  Mai clar: cu cât este mai mic prețul plătit de spectator, cu atât va fi subvenția mai mare; în cazul menționat, statul finanțează cu o sumă mai mare accesul la cultură al benificiarului.

3. Comparația TT cu alte teatre este irelevantă, din principiu, pentru că: statutul, prestigiul unui teatru, planul minimal de management, sursele de finanțare, venitul mediu pe locuitor, performanțele producțiilor teatrale – toate acestea (și multe altele) diferă, de la caz la caz. Doar două exemple: primul – Teatrul Național din București este finanțat de Ministerul Culturii nu de autoritățile locale, spectatorii TNB plătind bilete de la 30 de lei la peste 100 lei; al doilea exemplu: Teatrul “George Bacovia” din Bacău are două secții: Dramă și Animație (deci un potențial dublu de activitate).
4. Nu în ultimul rând, o analiză profesionistă a performanțelor unui teatru nu se face măsurând doar indicatorul studiat de dumneavoastră (cost pe beneficiar), ci și altele: aprecierea publicului (cuantificabilă și aceasta), numărul de reprezentații interne și externe, prezența în festivaluri naționale și internaționale, feed-back-ul criticii de teatru și al presei de specialitate, vizibilitatea identității instituției pe plan local, național și european etc.

Dacă dumneavoastră vi se pare exagerat “prețul” pe care statul roman îl “plătește” subvenționând cultura, nouă ni se pare îngrijorător prețul inculturii pe care riscăm să il plătim cu toții pe termen scurt, mediu și lung!

Încheiem acest drept la replică exprimând convingerea că ne veți sprijini direct în consolidarea indicatorului în discuție plătind multe bilete la TT în 2018 și sprijinind demersul nostru de a ajunge la un public cât mai larg!