Vrem medicamente gratis ca acum 50 de ani

Am cautat si am reusit sa il gasim pe cel mai in varsta om care a lucrat in sistemul de sanatate nemtean. Olteanu Constantin, Nea’ Costache cum ii spun cunoscuti, un venerabil domn care anul acesta in august va implini 95 de ani, si-a inceput viata prin a servi patria intr-o armata prelungita de 7 ani in care a prins si razboiul, dupa care a muncit timp de aproape 35 de ani in sistemul de sanatate si social nemtean, ocupand diferite functii .

Desi resemnat cu batranetea si cu situatia economica, noua ne-a fost rusine de acest domn cand am aflat ca dupa 7 ani de armata, un razboi si 35 de ani de munca, autoritatile statului roman au considerat ca merita o pensie de 9 milioane lei vechi din care, recent, au mai taiat 500.000 de lei vechi. Iata cum un veteran de razboi si un om care a muncit la constructia acestui oras are o pensie de 8 milioane si un pic, din care 3-4 milioane le da lunar pe medicamente. Mie personal mi-a fost foarte rusine si asa ar trebui sa ne fie tuturor. Trecand peste nesimtirea statului roman la care suntem complici cu totii, am stat de vorba cu nea’ Costache care ne-a povestit cum stateau lucrurile cu sanatatea in Piatra Neamt.
“La inceput am lucrat la un spital evreiesc ce se afla langa puscaria din Piatra Neamt, undeva pe unde este acum Strada Calea Romanului. Prin anii ’50, acel spital a devenit azil de batrani.

Dupa aia, in ’54 am lucrat la spitalul de contagioase ca intendent, spitalul a devenit apoi spitalul de nebuni de pe Stefan cel Mare, dupa care am mers la spitalul de boli venerice care era unde e Policlinica cu plata acum. In ’56 eram la spitalul mare facut de doctorul Constantinescu, spital particular care a fost nationalizat de comunisti si acum e spitalul vechi.

Am lucrat si la Casa de Asigurari  unde mai aveam un frate care era controlor. Pe vremea aia, cei de la social aveau angajati care mergeau pe teren si puneau timbre in carnetul de asigurat al oamenilor. Cei care lucrau pe cont propriu plateau ei lunar, pentru cei care erau angajati sau ucenici platea cine era stapan. Toti aveau carnete de asigurari sociale si plateau ca sa aiba pensie si atunci se iesea la pensie dupa 70 de ani.

Cand au venit comunistii si au aparut sindicatele, atunci la inceput, cand s-a facut primul sindicat sanitar, eu am fost pus sef  la comisia economica pentru ca faceam parte si din Crucea Rosie a raionului Bacau si din spitalul mare, sefa de sindicat a fost pusa moasa Simaschievici, ca la inceput comunistii au pus in conducere oameni care erau respectati de ceilalti angajati.
Nu a existat niciodata sa lipseasca vreun medicament din vreun spital, fiecare spital avea farmacia lui si luau stocuri de medicamente de la Centrofarm pe vremea aia si absolut totul era gratuit. Se infiintase si Policlinica Salariatilor unde, dupa aia, s-a facut Casa Copilului unde la fel aveau farmacie proprie. Nu exista sa nu fie medicamente .Daca nu erau medicamente cineva era vinovat si ajungea la puscarie.
Nici spaga nu luau doctorii, abia acum, spre ’89, mai luau atentii, dar niciodata nu a fost ca acuma sa mergi cu plicul pentru orice, ca fara plic nici nu te baga in seama.”

Poate nu va impresiona pe nimeni sa afle ca totul era gratuit in sanatatea nemteana, poate nu impresioneaza pe nimeni sa afle ca spitalul era particular si mergea foarte bine, poate nu impresioneaza pe nimeni aceste lucruri, dar e bine de stiut ca cei care ne conduc sanatatea si isi rup camasile de pe ei ca sa ne arate cate lucruri frumoase fac, in realitate nu fac nimic in plus si nu reusesc sa aduca sistemul de gratuitati din sanatate nici macar la nivelul anilor ’50.
Nimeni nu face nimic pentru noi. Daca aruncam o privire peste umar vom vedea crunta realitate ca acum 50 de ani sistemul de sanatate nemtean era mult mai aproape de oameni, bolile incurabile erau mult mai putine statistic raportat la numarul de locuitori, deci aveam o populatie mult mai sanatoasa, iar cel mai socant lucru este ca acum 50 de ani in Neamt varsta la care apareau bolile incurabile si mureau pacientii era mult mai inaintata ca acum. Cazurile de tineri care sa moara de cancer sau inima erau foarte rare, iar cazurile de copii care sa moara de astfel de afectiuni erau aproape inexistente si asta pe baza unei medicine neevoluate si a unei aparaturi rudimentare.

Iosub Robert