VIDEO – A început montarea noii conducte de apă potabilă de pe B-dul Traian.

A început montarea noii conducte de apă potabilă de pe B-dul Traian.

Cu această ocazie au apărut dezbateri pe tema modului în care se îmbină segmentele de conductă, unii specialiști sau amatori afirmând că îmbinarea acestor segmente prin sudarea cu electrozi nu este în regulă.

Sudura cu electrod la îmbinarea țevilor prin care circulă apă sub presiune poate prezenta unele dezavantaje și riscuri asociate. Iată câteva aspecte importante de luat în considerare:

– Dacă sudura nu este realizată corespunzător, există riscul de a se forma defecte sau goluri în îmbinare. Aceasta poate duce la scurgeri de apă și pierderi de presiune în sistem, ceea ce poate necesita reparații ulterioare sau înlocuirea întregii îmbinări.

– Sudura poate fi un punct vulnerabil în fața coroziunii, mai ales în cazul utilizării de metale diferite sau a expunerii la medii agresive. Dacă sudura nu este protejată adecvat împotriva coroziunii, pot apărea fisuri sau deteriorări în timp, ceea ce poate pune în pericol integritatea sistemului și poate necesita înlocuirea țevilor afectate.

– În cazul în care apare o problemă în zona sudată, efectuarea reparațiilor sau înlocuirea îmbinării poate fi mai dificilă și mai costisitoare decât în cazul altor tipuri de îmbinări, cum ar fi cele realizate prin sudură cu șanț sau sudură în atmosferă protejată.

– Sudura cu electrod necesită abilități specifice și experiență în domeniul sudurii. Un sudor neexperimentat sau necalificat poate produce o îmbinare de slabă calitate, ceea ce va crește riscul de probleme ulterioare.

În funcție de specificațiile proiectului și de cerințele sistemului de apă sub presiune, există și alte metode de îmbinare care pot fi luate în considerare, cum ar fi sudura în atmosferă protejată sau utilizarea îmbinărilor filetate sau prin flanșe. Aceste metode pot avea avantaje specifice în ceea ce privește siguranța, calitatea și ușurința reparațiilor.

Specialistul consultat de noi a spus că există mai multe metode de îmbinare a tevilor prin care circulă apă sub presiune, iar cea mai bună metodă depinde de diferiți factori, cum ar fi diametrul țevilor, presiunea apei, materialele folosite și cerințele specifice ale aplicației. Cele mai utilizate și recomandate metode de îmbinare ar fi:

– Sudura prin îmbinare filetată: Aceasta este o metodă comună și fiabilă pentru țevile de dimensiuni mici și medii. Îmbinarea filetată constă în filetarea capetelor țevilor și utilizarea fitingurilor filetate pentru a realiza conexiunea. Această metodă oferă o etanșeitate bună și este ușor de asamblat și demontat pentru eventuale reparații sau modificări dar se aplică la țevile de dimensiuni mici deci nu e cazul lucrării despre care vorbim.

– Sudura prin îmbinare prin flanșe: Aceasta este o metodă robustă utilizată în aplicații industriale cu țevi de dimensiuni mari și presiuni ridicate. Flanșele sunt montate pe capetele țevilor și apoi fixate prin șuruburi sau sudate împreună. Această metodă permite asamblarea și demontarea rapidă a țevilor și este ideală pentru întreținere și reparații.

– Sudura cu șanț: Această metodă este utilizată în special pentru țevi subterane sau îngropate în sol. Sudura cu șanț implică săparea unui șanț în jurul țevilor și sudarea capetelor acestora. Apoi, șanțul este umplut cu material de umplere, cum ar fi nisipul, pentru a asigura stabilitatea țevilor. Această metodă oferă o conexiune solidă și durabilă, care rezistă la presiune și mișcări ale solului.

– Sudura în atmosferă protejată (MIG/MAG, TIG): Aceste metode de sudură sunt utilizate în principal pentru îmbinarea țevilor din oțel inoxidabil sau cupru. Sudura în atmosferă protejată implică utilizarea unui gaz inerte pentru a proteja zona de sudură de contaminare și oxidare. Aceasta oferă o îmbinare de înaltă calitate, rezistentă la coroziune și etanșă.