VIAȚA SOCIALĂ ÎN URBEA PIATRA DE ALTĂDATĂ (I)

Fostul primar de Piatra, l-am numit pe Dimitrie Hogea, avocat de profesie, în lucrarea sa ”Din trecutul orașului Piatra-Neamț. Amintiri”, apărută în urmă cu 70 de ani, mai precis în anul 1936, ne prezintă și unele aspecte interesante, cu privire la ”ce se mărginea viața socială și aceea de familie, acum 60-70 de ani în urmă (este vorba de aproximativ deceniile opt și nouă ale veacului XIX sau altfel spus perioada anilor 1870-1890, n.n.)”.

Conform spuselor edilului, în această așezare ”nu existau nici o librărie, bibliotecă, cercuri ori asociații culturale, teatru, cinematografe, muzici, sporturi etc. Totul se mărginea la o viață liniștită, așa zisă patriarhală; fie care căutându-și de treburile gospodăriei lui, petrecând mai mult în cercul restrâns al familiei”. Contrastul acestei liniști se producea în zilele de duminică și de sărbătorile religioase, când mai toată lumea umplea bisericile, credința și sentimentul religios fiind mai dezvoltate.

O altă evadare a foștilor noștri concetățeni din cotidian se mai producea atunci când, în târgul iar mai apoi orașul de la poalele Pietricicăi, își făcea apariția câte o trupă de teatru, unde se duceau mulți să vadă asemenea mari spectacole.

Referitor la lumea funcționărească se remarcă faptul că era cu totul neînsemnată. Astfel, la prefectură, tribunal, primărie și alte autorități erau puțini slujbași, iar corpul didactic nu era reprezentat decât prin vreo zece institutori de la cele trei școli primare, dintre care jumătate erau preoți. Corpul militarilor era reprezentat de 2-3 ofițeri de la un escadron de călărași cu schimbul, singura unitate militară din Piatra.

O altă caracterizare a acelor vremuri era și lipsa unor cluburi politice sau particulare. În discuție apare doar Cafeneaua Turcească, de lângă Bistrița, singura în peisajul monden al urbei din trecut, frecventată mai ales în timpul verii, ca loc de întâlnire al negustorilor de cherestea turci, greci, români și alți puțini orășeni-boieri, care nu consumau decât cafele, jucând table. Se consemnează pe mai departe despre rolul ei important în viața comercială a orașului. Impresionau din punctul de vedere al vestimentației și consumației ”turcii cherestegii care își sorbeau cu tabiet cafeaua și fumând din narghilele îmbrăcați în hainele lor largi orientale, purtând în cap fesuri roșii înfășurate cu mari cealmale (turbane n.n.)”.

La vestita cafenea își avea sediul și un fel de bursă a lemnăriei; aici se încheiau mai toate afacerile, vânzări și cumpărări, se angajau și se plăteau cetele de plutași de pe Valea Bistriței și pentru Galați, menționându-se în același timp că o importantă activitate comercială a timpului era comerțul cu lemn, fiind caracterizat ca fiind cel mai dezvoltat. Din acest punct de vedere, Piatra era un mare centru de plutărie și lemn brut, fabrici de cherestea mecanice nu erau, ci numai puține fierăstraie purtate cu apă. Aici soseau lemnele în plute, din regiunea muntelui, de pe întreaga Vale a Bistriței și apoi tot de aici porneau spre Galați. Scândurile și dulapii erau aduși de la fierăstraiele de apă, cele mai multe de la Tulgheș, legate tot în plute numite clește.

Sunt amintiți totodată cei dintâi negustori de păduri și lemne, printre aceștia numărându-se în primul rând turcii, apoi grecii și câțiva armeni. Ceva mai târziu au apărut și românii, între care locul de frunte îl avea Nicolai Albu, Nicolai Gridov, Spiru Alexiu, N. Calmuschi și frații DimitrieConstantin, Vasile, Neculai și Alecu Șoarece, toți ajunși fruntași ai târgului nostru.

La loc de cinste, din acest punct de vedere, se înscrie ca persoană juridică, doar Cooperativa Albina de pe Valea Tarcăului.

Prof. Gheorghe Radu