Troiță închinată Reginei Maria-Suverana României Mari, în apropiere de Poiana Crivaia, comuna Tarcău

Vineri, 30 noiembrie 2018, de la ora 13:00, în localitatea Tarcău, va avea loc Sfințirea Troiței Reginei Maria.
Troita este una deosebită,  făcută în Republica Moldova, iar evenimentul se încadrează în manifestările dedicate Centenarului Marii Uniri.

În urmă cu 80 de ani, la 18 iulie 1938, Regina Maria s-a stins din viață, la Castelul Pelișor din Sinaia, după o grea suferință. Printre cei profund afectați de moartea suveranei s-a aflat și savantul N. Iorga, cel care la 29 iulie 1938 a rostit o amplă și emoționantă conferință la radioul național, intitulată ,,O datorie de recunoștință”, în care a evocat personalitatea celei dispărute. Textul cuvântării, publicat în anul 1940 în volumul ,,Sfaturi pe întuneric” sub titlul ,,Recunoașteri la vremea lor”, este o amplă evocare a Marelui Război, după cum îl denumește savantul, a mărețelor realizări ale reginei Maria din acea perioadă. Mai puțin cunoscut este faptul că dorința marelui istoric aducea în atenția țării ținutul Neamț. Remarcând laborioasa activitate a reginei pentru realizarea României Întregite, N. Iorga arăta în cuvântarea sa că: ,,Doamnei suferințelor Marelui Război i se cuvine un semn trainic al recunoștinței noastre. M-am gândit deci ca, în legătură cu Comisiunea Monumentelor Istorice și cu învoirea guvernului, să se ridice la Bicaz, unde s-a retras în cele mai grele zile ale ei, o mănăstire care s-ar chema: a ,,Maicii Domnului tuturor mângâierilor”.

Clădirea, pentru care ar fi numai daruri de material și de muncă, și nimic cumpărat, ar fi simplă, dar deosebit de frumoasă. Înăuntru numai mosaicele cu fundal de aur, care-i plăceau. În locul sfinților luptători d’împrejur ar sta toate doamnele noastre care au suferit, de la a lui Neagoe cu fiul mort pe brațe, prin Elisabeta Movilă învinsă și târâtă în robie de turci, la călugărița fără mănăstire care a fost Elena lui Cuza. S-ar face slujbă mare în zilele care amintesc faptele pentru nație ale Reginei Maria. Călugărițele ar fi numai acelea care au avut jertfe grele în Marele Război sau acelea care le-au făcut altfel pentru țară, pentru neam, pentru scopurile înalte ale vieții. Potrivit cu gândul Mariei a României, ele ar cultiva flori, ar zugrăvi icoane, ar țese odăjdii”.

Expunerea lui N. Iorga a devenit extrem de populară, astfel că în zilele care au urmat, adeziunea la inițiativa sa a fost imediată. În privința alegerii locului pentru construirea mănăstirii, majoritatea propunerilor au avut în vedere , ”Poiana Crivaia, la 1 km. de Bicaz pe șoseaua Piatra Neamț- Tulgheș, în întindere de circa 5 hectare, situat lângă poiana pe care Regina Maria intenționa să-și clădească castelul.” La 13 ianuarie 1939 Comisia Monumentelor Istorice a fost înștiințată că ,,prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 3275/1938 s-a aprobat trecerea în folosința Dvs. a suprafeței de 5 ha. din Poiana Crivaia (județul Neamț) în vederea construirii Mănăstirii Regina Maria, dar cu obligația a se construi această mănăstire în termen de 5 ani, contrar terenul revine automat în proprietatea Ministerului Agriculturii și Domeniilor.”

Imediat după obținerea terenului pe care urma a fi construită mănăstirea, Ministerul Cultelor și Artelor, prin Comisia Monumentelor Istorice, a autorizat, la 14 ianuarie 1939, Cooperativa Mutilaților și Invalizilor din Război ca, ,,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în București, str. Alex. Lahovary, nr.9, etajul 1, ca în numele și pentru Comisiunea Monumentelor Istorice, să strângă fondurile necesare construirii Mănăstirii ,,Regina Maria”, în Poiana Crivaia din Pădurea Statului, Tarcău, județul Neamț. În vara anului 1939, Comisia Monumentelor Istorice a autorizat înființarea unui birou numit ,,Comisia Monumentelor Istorice/Mănăstirea Regina Maria”, care a funcționat în București, strada Alexandru Lahovari, nr. 9, ,,pentru strângerea ofrandelor necesare construirii acestui monument. Comisiunea Monumentelor Istorice acordă dreptul de exclusivitate, atât în capitală cât și în provincie, domnului maior Mihail Georgescu.”

Prima acțiune amplă a biroului constituit de Comisia Monumentelor Istorice a fost cea de lansare a unui apel pentru strângerea de fonduri și materiale, avându-se în vedere că devizul pentru construcție era estimat la 30 milioane lei. La Bicaz se va clădi Mănăstirea ,,Maicii Domnului a tuturor mângâierilor” așa cum a dorit în viață Regina Maria, și cum a lăsat scris la moarte. Prin această faptă creștinească vom mărturisi o adâncă recunoștință Marei Regine Maria, care a luptat, fără odihnă, alături de Ferdinand Întregitorul, pentru făurirea României Mari. Întorcându-ne privirea spre drumul pe care L-a străbătut de la venirea Ei în Țară, până ce și-a dat ultimul sfârșit în slujba aceleiași credințe pentru binele poporului său, ridicarea unei Mănăstiri este o datorie din partea fiilor neamului pe care I-a iubit atât de mult. Sprijiniți deci cu românească faptă această inițiativă de respectoasă dragoste pentru memoria Reginei Maria, și contribuiți la realizarea printr-un neprecupețit concurs, așa precum neprecupețite au fost și sacrificiul și iubirea Ei pentru ȚARA ROMÂNEASCĂ. DUMNEZEU SĂ NE AJUTE!

O activitate importantă desfășurată de Comisia Monumentelor Istorice pentru realizarea mănăstirii a fost organizarea manifestărilor pentru așezarea pietrei de temelie a lăcașului de cult cu destinație specială, scop în care a fost întocmită o listă de participanți, transmise invitațiile și luate toate măsurile organizatorice care se impuneau. Ziua solemnității așezării pietrei de temelie a fost fixată pentru 14 septembrie 1939, la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. Așa cum rezultă din presa vremii, în dimineața acelei zile au sosit la Piatra-Neamț: N. Iorga, Nicolae Zigre – ministrul cultelor și artelor, părintele Nae Popescu – subsecretar de stat la Culte, Trăian Ionașcu–rezident regal al Ținutului ,,Prut”, Dănilă Papp – rezident regal al ,,Ținutului Mureș”, Victor Brătulescu – directorul general al Comisiei Monumentelor Istorice, lt. Col. Manoil – Regimentul de Jandarmi Iași, Bârzescu – inspector general la Siguranța din Iași, doamnele Iorga și Schina, dl. Ciurea – director de cabinet la Culte și alții.

Din nefericire, entuziastul proiect al lui N. Iorga a eșuat, în contextul tragicei morți a savantului și al desfășurării celui de al doilea război mondial.

Iată de ce în An Centenar, Complexul Muzeal Județean Neamț a propus ridicarea unei troițe pe raza comunei Tarcău, în apropiere de Poiana Crivaia, locul ales de suverană pentru ridicarea casei albe a bătrâneților sale. Acest monument comemorativ a fost realizat datorită străduinței Protopopiatului Piatra-Neamț, reprezentat de Protopop Pr. Valentin Tofan, contribuției financiare și implicării Parohiilor Cazaci, Tarcău, Brateș, Straja, Lunca Strâmbului, Crivaia  și Primăriei comunei Tarcău, prin persoana primarului Iulian Găină.

Aniversarea Centenarului Marii Uniri a oferit nemțenilor prilejul comemorării reginei Maria printr-un proiect reparator și recuperator. Troița, în formă de cruce bizantină, este executată din piatră provenită din cariera de la Cosăuți-Soroca (Republica Moldova), de meșterul popular Ion Lozan. Într-o casetă este inscripționat textul de pe piatra fundamentală pusă la data de 14 septembrie 1939 de N. Iorga, adaptat noului context istoric: Întru veșnică amintire a aceleia care a fost neasemuită sprijinitoare a silințelor neamului românesc, spre unitatea de stat care a fost Regina Maria, părtașă a tuturor suferințelor noastre și mângâietoarea a celor care au pătimit. S-a ridicat această troiță, în Anul Centenarului, din recunoștința națiunii române. Troița are o înălțime de 4 m și este amplasată pe un soclu cu înălțimea de 1,90 m.

• Fragmente din albumul Mănăstirea „Regina Maria” din Poiana Crivaia, autori: Ion Giurcă, Mihaela-Cristina Verzea, în curs de apariție la Editura „Constantin Matasă”