Spectacolul „O… ladă“ încheie Festivalul „Zile şi Nopţi de Teatru la Brăila“

A noua invitație la un eveniment teatral național pentru cel mai de succes spectacol al Teatrului Tineretului, până în prezent, va fi onorată în cadrul Festivalului „Zile şi Nopţi de Teatru la Brăila“, desfășurat în perioada 1-7 decembrie 2014 și organizat de Teatrul „Maria Filotti“ . „O…ladă“ va închide cea de-a noua ediție a acestei manifestări, în data de 7 decembrie, ora 20.00
Tema ediţiei din acest an este Mari Poveşti. Mari regizori, temă reprezentativă pentru spectacolul de teatru, deoarece marile texte dramatice pleacă de la poveşti esenţiale, indiferent de arealul geografic sau de epoca istorică. Clasicii Cehov, W. Stevenson, Creangă fac casă bună cu contemporanii, deja celebri, David Mamet, Yasmina Reza, Sam Shepard, Andrew Bovell, Matei Vișniec. Semnătura regizorală a spectacolelor aparține lui Alexandru Dabija, Radu Afrim, Mihai Mălaimare, Cristi Juncu, Vlad Massaci etc.
În cele şapte zile sunt programate câte două reprezentaţii, în fiecare dintre cele două săli, Sala Casei Tineretului şi Sala Studio a teatrului, în condițiile în care teatrul din Brăila se află în plin proces de reabilitare.

O … LADĂ
creaţie colectivă după Ion Creangă

Distribuție:
Vergina (mama Mirelei): Nora Covali
Baba spurcată la gură: Corina Grigoraş
Baba fântână: Ecaterina Hâţu
Baba mortului: Cătălina Ieşanu
Mirela (fata babei), baba cu poşetuţă: Ingrid Robu
Baba călare pe mort: Adina Suciu
Anişoara (fata moşneagului), baba cocoşată: Alexandra Suciu
Cezărel, Cucoşu’: Cezar Antal
Baba căţeluşă: Răzvan Bănuţ
Mortul: Dan Covrig
Baba Sfânta Duminică: Victor Giurescu
Baba copac (păr): Dragoş Ionescu
Costeluş (copilul Sfintei Duminici): Costel Manole
Baba cu chitara, baba cuptor: Rareş Pîrlog

Text: Genţiana Ionescu
Scenografie: Romulus Boicu
Muzică și versuri: Ada Milea
Regie: Alexandru Dabija

Cînd a început seria de spectacole prin care reinterpreta pentru cei mari poveştile humuleşteanului, la Teatrul Tineretului Piatra Neamţ, cu „OO!”, Alexandru Dabija a reuşit performanţa de a atrage atenţia asupra proiectului său regizoral printr-o creaţie în care inventivitatea, cititul printre rînduri şi buna dispoziţie aduceau în faţa publicului un altfel de Ion Creangă. Am văzut producţia la premieră şi încă de vreo cîteva ori prin ţară, prin festivaluri importante, pentru că vestea năstruşniciei lui Dabija şi a coechipierilor săi pietreni s-a dus rapid peste tot. […] Spectacolul “O… ladă” nu e numai un joc al lui Dabija cu eroii şi întîmplările din scrierile lui Creangă. Devine operă de hermeneutică regizorală, de evidenţiere şi dezvoltare a unor teme care, cu siguranţă, l-au preocupat de Creangă, dar îl bîntuie şi pe Dabija. Moartea, gura satului, lenea, avariţia sînt luate în răspăr în registrul hîtru, înfăţişate caricatural, că, deh, „n-ar fi rău să fie bine!“, nu-i aşa?, cum zicea povestitorul. Epicul cunoscut de toată lumea e inteligent ambalat într-un scenariu concentrat pe personaje şi atitudini. Corul babelor e adorabil: actriţe şi actori îmbrăcaţi în culori sumbre, cu basmale şi gumari, machiaţi, vorbind moldoveneşte, cu excepţia uneia, care e de dincolo de munţi, ardeleancă, străduindu-se să rostească şi cîte un neologism, dar stîlcindu-l simpatic. Părţile muzicale sînt savuroase, completînd acustic armonia spectacolului, în stilul arhicunoscut al Adei Milea, susţinut foarte bine vocal şi instrumental. […]
Într-o scenografie minimalistă, cu o cutie neagră cu cîteva lăzi înghesuite într-un colţ şi cu năsălia pentru mort, scena se umple, capătă consistenţă datorită actorilor. Actorii pietreni sînt o trupă în sensul profund al sintagmei, se integrează foarte bine în ansamblu, dar se şi individualizează, desprinzîndu-se de grup pe momente şi personaje. Fiecare întruchipează două sau mai multe personaje, trecînd firesc de la o ipostază caracterială la alta. […]
Spectacolul acesta creşte pe parcurs ca un aluat pentru un colac de bună calitate, care are tot ce-i trebuie: imaginaţie, coerenţă, umor, substanţă ideatică, muzică, ruperi de ritm, schimbări surprinzătoare.

Oltița Cîntec, O poveste cu o…ladă
OBSERVATORUL CULTURAL