Slujbă de pomenire: 50 de ani de la trecerea în veșnicie a preotului-arheolog Constantin Matasă

La 50 de ani de la trecerea în veșnicie a preotului-arheolog Constantin Matasă, la mormântul ctitorului instituției muzeale nemțene, a fost oficiată o slujbă de pomenire.

„Adresăm mulțumiri Prea Cucernicului Părinte Protopop Valentin Tofan, preotului dr. Florin Aurel Țuscanu și preoților slujitori ai Bisericii Precista 1 „Adormirea Maicii Domnului”, preot Ioan Petrariu și Ștefan Apetroaei. Datorită regretatului arheolog Gheorghe Dumitroaia, figura exemplară preotului-arheolog Constantin Matasă a rămas în memoria comunității locale dar și în atenția mediului științific național.”, a transmis Complexul Muzeal Național Neamț.

Mai jos vă invităm să citiți povestea preotului Constantin Matasă, în câteva rânduri menite să îl aducă mai aproape de noi.

Constantin Matasă a fost o prestigioasă personalitate a arheologiei, a muzeografiei naționale și a vieții cultural-spirituale. „Cărturarul de vocație ctitoricească” a adus importante contribuții la cercetarea istorică a ținutului Neamț și la conservarea și protejarea monumentelor istorice.

Constantin Matasă s-a născut la 20 ianuarie 1878 în satul Răpciuni, com. Hangu, jud. Neamţ, fiind primul copil din cei 12 pe care i-a avut familia preotului Dumitru Matasă. Primele două clase primare le-a urmat la şcoala din satul natal. Din anul 1887 până în 1891 termină şcoala primară şi urmează cel dintâi an la gimnaziul din Piatra-Neamţ.

În perioada 1891-1893 continuă gimnaziul la Roman, unde îl are ca profesor pe Calistrat Hogaş. Începând cu anul 1894 a urmat cursul superior al seminarului “Veniamin Costachi” din Iaşi.

Între anii 1901-1904, urmează Facultatea de Teologie a Universităţii Bucureşti. Cursurile de logică, pedagogie, istorie, şi drept roman i-au fost predate de profesori ca: Titu Maiorescu, Ioan Bianu, Dimitrie Onciul, Constantin Rădulescu-Motru, Nicolae Iorga.

1901 – Se căsătoreşte cu Ana Constantiniu, fiica învăţătorului din satul Mănăstirea Bistriţa, jud. Neamţ.

Din toamna anului 1905 funcţionează ca paroh la Biserica Mănăstirii Bistriţa, ctitoria lui Alexandru cel Bun. Între anii 1907-1912 activează, voluntar, ca preot confesor şi conferenţiar, la închisoarea din incinta Mănăstirii Pângăraţi.

În anul 1909, este numit de Mitropolitul Pimen al Moldovei, protopop al județului Neamț, funcție pe care o îndeplinește până în anul 1912, atunci când este revocat, în urma unor uneltiri politice, de ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Constantin C. Arion.

În anul 1915 se mută la Piatra-Neamţ, fiind preot ajutător şi apoi paroh (din 1918) la Biserica Precista Veche timp de peste 30 de ani, biserică care în anul 1962 a fost demolată și transportată în comuna Hangu, sat Grozăvești.
. „(…)începând din 1918, adică de la data când am fost numit paroh în Piatra”, părintele Constantin Matasă s-a străduit „pentru ridicarea noii biserici, pe care după o muncă încordată de aproape 30 de ani am izbutit s-o văd terminată și sfințită. Despre construcția acestei biserici las să vorbească raportul ce l-am citit și prezentat mitropolitului Irineu și miniștrilor care au luat parte, împreună cu prefectul C. Prisnea, la solemnitatea inaugurării din 21 mai 1947”.

„După războiul din 1916 am înfiinţat în Piatra împreună cu Generalul Gheorghe Dragu, o secţiune a Caselor Naţionale, instituţie culturală care a avut o frumoasă activitate nu numai în oraş ci şi în judeţ. Casa Naţională a activat cu succes vreme de vreo cincisprezece ani, luând naştere din ea şi muzeul”.

În anul 1934 a înfiinţat Muzeul Arheologic Regional Piatra-Neamţ. Din 1935, pe parcursul a 30 de ani a efectuat sondaje sau săpături arheologice sistematice, singur sau în colaborare, la: Piatra Şoimului (Calu)–Horodiştea; Traian–Dealul Fântânilor şi Dealul Viei; Bodeştii de Jos–Frumuşica; Costişa-Cetăţuia; Târpeşti-Râpa lui Bodai; Tg. Ocna-Podei; Piatra-Neamţ – Văleni, Cozla, Curtea Domnească, Bâtca Doamnei, Izvoare – Dumbrava Roşie.

În anul 1969, a apărut sub semnătura sa, „Istoricul Muzeului Arheologic din Piatra-Neamţ”, în „Memoria Antiquitatis”, I. Opera sa istorică și arheologică a fost unanim apreciată.

În anul 1929 a publicat „Călăuza judeţului Neamţ”, lucrare prefaţată de academicianul Simion Mehedinţi. A înfiinţat şi condus reviste locale: „Îndrumarea”, „Propăşirea”, „Petrodava”. A colaborat la unele reviste şi ziare locale şi centrale: Universul, Curentul, Mitropolia Moldovei, Ceahlăul etc. În 1938, lucrarea „Palatul Cnejilor” a fost premiată de Academia Română. În 1946, a valorificat cercetările sistematice de pe „Cetăţuia” de la Bodeştii de Jos. Cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la înființarea Muzeului de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț de către Constantin Matasă, contribuțiile științifice ale acestuia au fost reunite într-un volum.

A încetat din viaţă la 3 noiembrie 1971, la vârsta de 93 de ani, fiind înmormântat la cimitirul Eternitatea din Piatra-Neamţ.

Sursa foto/text: Complexul Muzeal Național Neamț