„SINDROMUL MEGAS-MEGALOS” ŞI RISCUL EXPUNERII ÎN SPAŢII PUBLICE

Atunci când artistul îşi expune creaţia în spaţiul public, devine subiectul unor „fraze” cu autori cunoscuţi, sau mai puţin cunoscuţi. Din acel moment, nu mai poate opri desfrâul comentariilor, mai mult, sau mai puţin binevoitoare. Nu pot fi anticipate nici consecinţele interpretărilor… Rostul unui produs este să ajungă pe piaţă, la consumator, pentru a fi validat de cât mai multe persoane. Acesta este şi rostul unei expoziţii. Dincolo de scopul declarat al afişului promoţional, întrezăreşti şi alte mesaje, dar focalizarea atenţiei publicului este dependentă de câţiva factori pe care nimeni nu-i poate ignora. Cunoscându-i şi exploatându-i ca artist, publicist şi politician, te încadrezi în perimetrul unor preferinţe care presupun o solicitare comercială, sau  estetică. Influenţată şi de reflexul tradiţiilor istoriei recente, reflex cultivat de administraţia comunist-totalitară de inspiraţie nord-coreeană, cererea unui semnificativ segment de piaţă poate determina o anumită ofertă.

De la icoanele bisericeşti monumentale, create de Andrei Rubliov(vezi foto nr. 1), la afişul electoral faraonic din zilele noastre(vezi foto nr. 2), s-a traversat un drum lung şi anevoios, plin de sacrificii dar lipsit de învăţămintele necesare, fapt semnalat chiar de către unul dintre ideologii propagandei staliniste în România, Silviu Brucan, la sfârşitul anului 1989. În curtea Palazzo dei Conservatori, din Roma, se află componentele unui proiect antic gigantic, nefinalizat, presupus a fi fost al imperatorului roman Constantin I(vezi foto nr. 3). În Coreea de Nord, entitate statală de sorginte stalinist-asiatică, cultul lui Kim Ir Sen(vezi foto nr. 4) a îmbrăcat forme similare, dar cu mistificări biografice care-l plasează pe dictatorul comunist în panteonul unor divinităţi familiare mitologiei Extremului-Orient. În anul 2006 a decedat Saparmurat Atayevich Niyazov, dictatorul unei foste republici unionale sovietice, Turkmenistan. Sub mandatul său, ţara a fost împânzită cu portrete şi statui-gigant. Una dintre acestea a fost confecţionată din aur(vezi foto nr. 5). Unii dictatori excentrici, precum Papa Doc Duvalier(vezi foto nr. 6), din Haiti, a reinstaurat magia neagră vodoo, crezând că unul dintre opozanţii săi politici s-a transformat într-un…câine negru! Prin urmare, Papa Doc a  ordonat ca toţi câinii negri din insulă să fie omorâţi!

CORESPONDENŢE PIETRENE, ECOURI BUZOIENE…

La Piatra Neamţ, câteva incitante semnale artistice, au produs şi modeste speculaţii. În vara anului 2011, cu prilejul unui eveniment cultural, a fost expus un tablou(vezi foto nr. 7) realizat de plasticianul nemţean Ştefan Potop, reprezentându-l pe primarul Gheorghe Ştefan, alături de d-na Elena Udrea(ex-ministrul Turismului şi Dezvoltării). Ambii politicieni, stând alături, pe bancheta celebrei telegondole, erau bine-dispuşi, zâmbind optimist spre zările cerului senin. Nimic nu părea să anunţe un viitor ostil. Nimeni nu se gândea la zilele de 10 iunie 2012(victoria opoziţiei în alegerile locale) şi 6 iulie 2012(suspendarea prezidentului-jucător de către Parlamentul României). Din nefericire, în urma unor ingerinţe, tabloul d-lui Ştefan Potop a fost retras din incinta expoziţiei, văduvind de cele câteva pete de culoare portocalie, cunoscătorii de artă autohtoni. Vara anului 2012 şi-a avut mesajul său ambiţios, la aceeaşi galerie de artă, „Humanitas”, din Piatra Neamţ. Un alt veteran şi virtuos al penelului, dl. Mircea Răzvan Ciacâru şi-a încercat norocul cu o nouă replică(vezi foto nr. 8), vizându-l pe acelaşi personagiu celebru al urbei noastre, iubitoare de portrete: distinsul edil al oraşului, Gheorghe Ştefan. În urmă cu vreo două cincinale, un mare microbist, dl. Gelu Cracană, autorul unei trilogii despre fotbalul nemţean, a comandat un bust care-l reprezintă pe dl. primar al municipiului. Vestea s-a dus până hăt-departe. Un cotidian din judeţul Buzău, „Şansa Buzoiană” (6 august 2007)  a semnalat existenţa bustului cioplit în piatră albă: “Gheorghe Ştefan, pre­şe­din­tele, dar şi sufletul clubului, are încă din ’96 un bust cioplit dintr-un bloc de piatră albă de un cunoscut sculptor local. Bustul care cîntăreşte 60 kg, aflat acum în maga­zinul clubului, a fost comandat de Gelu Crăcană, acum purtător de cuvînt al clubului, pe atunci mare suporter. „M-a costat cu totul 11 milioane, iar la dezvelirea lui a fost bătaie între televiziuni şi fotografi.  Mi s-au oferit bani pentru a acorda exclusivitate televiziunilor, însă eu am vrut să fiu un parţial. Bustul i-a plăcut şi domnului Ştefan, însă dînsul este mai modest, nu face ca alţii un titlu de glorie din asta”.  În anul 2006, tot cu prilejul „Zilelor oraşului”, o propunere sosită din partea altui simpatizant a produs oarecare iritare: „Gheorghe Ştefan , alias Pinalti, a răbufnit când unul dintre organizatorii festivalului de muzică uşoară pe care il va găzdui oraşul ce-l păstoreşte – Piatra Neamţ – i-a prezentat modelul de trofeu, nişte mini-statuete cu bustul său. Ştiindu-i preferinţele lui Gheorghe Ştefan, unul dintre organizatorii manifestării ce se va desfăşura în cadrul “Zilelor Oraşului” (23-25 iunie) a avut neinspirata idee de a turna, de probă, câteva trofee ce-l reprezentau pe “Pinalti” în chip de domnitor”(sursa informaţiei: http://www.newspad.ro). Din nefericire, emoţiile stârnite de prezenţa unor importante personalităţi în vecinătatea noastră pot cauza efecte fatale. Ziarul “Libertatea”(7 iulie, 2012): “O americană în vârstă de 70 de ani a murit la câteva ore după ce l-a servit cu micul dejun pe Barack Obama”. Cu alte cuvinte, simpatia politică poate să producă şi victime!

MOTIVAŢIILE ACTULUI CREATOR

Plasticianul-atunci când realizează o sculptură, sau un tablou, reprezentând o personalitate politică marcantă-poate fi animat de admiraţie şi respect faţă de personajul compoziţiei sale. Este primul gând curat care ne trece prin minte. Pentru a înlătura orice speculaţie aventuristă şi interpretări necuviincioase, ne mulţumim doar cu înţeleptele cuvinte ale proorocului Ieremia(capitol XVII; versetul 3): „Profundum est cor super omnia – et homo est – et quis cognoscet eum?” ( tr. : “Adânc este sufletul şi mai presus de orice, tot aşa şi omul. Cine-l poate cunoaşte?”). Într-o cunoscută publicaţie britanică, Daily Mail(16:04 09 April 2008), este oferită cititorilor o fotografie a statuii fostului lider irakian, Saddam Hussein, demolată de pe soclul său de furia unui popor asuprit, spionat, batjocorit(vezi foto nr. 9).

MIHAIL-SORIN GAIDAU