Sf. Mc. Sava de la Buzău

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, pomenit în calendarul creștin ortodox la 12 aprilie, s-a născut în anul 334 d.H., într-un sat din ţinutul Buzăului. Sf. Sava s-a născut din părinți creștini. Actul său de martirizare precizează că ar fi fost cantor sau dascăl în interiorul comunităților religioase ale eparhiei episcopului got Ulfila, fiind ucenic și ajutor al preotului got Sansala din Dacia. Sursele religioase menționează faptul că era un om drept în credință, blând, smerit, cucernic, gata spre ascultare, liniștit și negrabnic la cuvânt. În afară de îndrumătorul său duhovnicesc, preotul Sansala, evlaviosul Sava era apropiat sufletește și de preotul Gutticas, care păstorea într-o cetate apropiată. Prin acești slujitori și prin legătura neîntreruptă cu poporul dreptcredincios, prin post și rugăciune, tânărul Sava și-a sporit evlavia, blândețea, smerenia, iubirea de adevăr și statornicia în credința ortodoxă.
În anii 370-372, regele got Athanaric a dezlănțuit o masivă campanie de persecuții împotriva creștinilor. În timpul sărbătorilor Sfintelor Paști ale anului 372, ostașii lui Athanaric au intrat în satul lui Sava și l-au luat captiv pe acesta împreună cu preotul Sansala.
Năvălitorii au încearcă să-i convingă să se lepede de credința în Hristos și să se închine la idoli. Deși tânăr, Sfântul Sava s-a dovedit dârz și neînduplecat în mărturisirea credinței creștine, fiind în cele din urmă osândit la moarte prin înecare în râul Musia (Buzăul de azi).
Legându-i un lemn de gât, l-au aruncat în râu și așa s-a săvârșit Sfântul Mucenic Sava, la vârsta de 38 de ani. Martiriul său a avut loc la 12 aprilie, 372. Moaștele Sfântului Sava au fost luate de creștini și de preotul Sansala și ascunse.
În anii 373-374, Sfântul Vasile cel Mare i-a cerut dregătorului Iunius Soranus al Sciţiei Mici „moaşte de sfinţi”. Prezbiterii din Dacia au trimis atunci moaştele Sfântului Mucenic Sava în Cezareea Capadociei, însoţite de o scrisoare. Scrisoarea, întocmită de un învăţat preot din Dacia (sau de Sf. Bretanion de la Tomis) poartă titlul „Epistolă a Bisericii Lui Dumnezeu din Goţia (Dacia) către Biserica Lui Dumnezeu ce se găseste în Capadocia şi către toate Bisericile Sfintei Biserici universale”. Ea a fost adresată tuturor bisericilor, nu numai celei din Capadocia, dându-i-se astfel un caracter ecumenic, universal, căutând să facă cunoscut tuturor că şi în Dacia au fost martiri pentru Hristos.