Serviciul voluntar pentru situații de urgență – între tradiție și modern

Spiritul civic, dorinţa de a sări în ajutorul aproapelui în momente grele când îi este în pericol viaţa şi avutul, sunt coordonatele la care se raportează şi astăzi membrii Serviciilor Voluntare pentru Situaţii de Urgenţă. Dar voluntariatul, în formă organizată, nu este o descoperire a timpurilor moderne. În judeţul Neamţ, în comuna Săbăoani, de lângă municipiul Roman, începuturile în acest domeniu datează din perioada interbelică. Un registru vechi păstrează spre ştiinţa generaţiilor viitoare istoricul formaţiei de pompieri voluntari de la 1936 şi până în 1975. Asemeni unui cronicar, persoana care l-a întocmit face şi aprecieri personale. Sunt oferite detalii despre felul în care arăta atunci localitatea, pentru a ajunge şi la contextul care a determinat o mână de oameni gospodari să ia iniţiativa alcătuirii unei echipe de intervenţie şi să facă eforturi mari pentru dotările necesare: ,,Comuna este aşezată pe un deal între Siret şi Moldova, un sat mare, cu străzi întorchilate. În 1936 în comună erau 1730 de familii, casele erau acoperite cu paie şi stuh, numai 4% cu tablă şi 10% cu draniţă. Surse naturale de apă nu există în sat, dar sunt 410 fântâni cu adâncime medie de 25 metri. În general comuna prezintă un mare pericol de incendiu din cauza clădirilor ce erau acoperite cu paie şi stuh”. Mai aflăm că în vara anului 1936, într-o duminică liniştită, când ,,tineretul era adunat la terenul de instrucţie pentru pregătirea premilitară” un dangăt jalnic de clopot a anunţat un pericol mare în sat. Se aprinsese casa unui sătean, după ce proprietarul, din neglijenţă, a aruncat cenuşă cu jar pe gunoiul de lângă grajd, flăcările extinzându-se asupra casei şi a stivelor de lemne din curte şi apoi la locuinţa unui vecin. S-a chemat în ajutor compania de pompieri din Roman care a acţionat cu o pompă manuală trasă de cai, reuşindu-se localizarea incendiului care ameninţa să ajungă şi la alte gospodării. ,,Mare noroc că au fost oameni acasă, că era duminică. Dar dacă acest incendiu se întâmpla într-o zi de lucru, ardea satul întreg”, notează autorul. Locuitorii au rămas uimiţi atunci de pompa manuală care a stins focul repede şi cu economie de apă. Preotul a adunat oamenii în faţa bisericii şi a propus achiziţionarea unei astfel de pompe pentru comună. S-a stabilit suma ce revenea fiecărei familii, s-au adunat banii, iar dorinţa locuitorilor a devenit realitate. S-a format apoi o echipă care să lucreze cu pompa şi care să-i înveţe şi pe ceilalţi. Cât de utilă a fost achiziţia s-a demonstrat la incendiile din anii următori, când ,,focul s-a stins repede şi fără pierderi”. Asta până în 1944, în timpul războiului, când pompa a fost distrusă în urma unui bombardament aerian. Prin 1951 s-a dat decretul referitor la organizarea formaţiilor de pompieri voluntari, prevederile sale fiind puse în aplicare şi la Săbăoani. Iarna luase foc şura în care un sătean improvizase o afumătoare pentru carne. Focul s-a stins greu din cauza gerului, dar şi pentru că pompa nu mai era disponibilă. Acest eveniment i-a determinat pe voluntari să facă tot ce era necesar pentru repararea ei, fiind achiziţionate apoi şi două role de furtun şi o ţeavă. Şi-au dat seama că mai era nevoie de o serie întreagă de materiale pentru intervenţii. Pentru a aduna banii necesari s-au organizat baluri la care muzicanţi erau pompierii voluntari. Acum se ivise o altă problemă: erau prea multe dotări şi nu exista un loc în care să fie depozitate. S-a decis construirea unei remize, şi s-au adunat bani din tot satul, strângându-se suma de 4010 lei. Jumătate din ei s-au dus pe cheltuieli de transport ale materialelor, iar pentru a completa suma necesară s-au mai organizat două baluri şi o reuniune cu pompierii pe post de muzicanţi. ,,După 4800 de ore de muncă voluntară, remiza a fost gata. Acum aveam o remiză bună şi o formaţie care a cucerit steagul ca formaţiune fruntaşă pe regiune 4 ani la rând”, notează cu mândrie autorul istoricului, încheindu-şi prezentarea cu un îndemn adresat viitorilor pompieri voluntari: ;,Succes înainte la apărarea bunului obştesc!”
Serviciul s-a reînfiinţat în anul 2005, tot atunci primind ca donaţie o autospecială de intervenţie la incendiu. Primăria a sprijinit serviciul cu materialele necesare renovării actualului sediu şi a remizei. Astăzi, serviciul are în componenţă un şef serviciu voluntar, doi conducători autospecială şi 40 de voluntari. Activitatea de prevenire nu le pune probleme pompierilor voluntari, deoarece localnicii înţeleg rostul ei şi colaborează. În fiecare toamnă şi primăvară, pompierii voluntari vizitează locuinţele din comună, discutând cu sătenii şi îi îndrumă în vederea respectării măsurilor de prevenire a incendiilor.
Astfel, pompierii voluntari din comună nu au doar înţelegere din partea consătenilor lor, ci şi admiraţie, serviciul continuând tradiţia de generaţii în slujba oamenilor, ca parte integrantă din viaţa comunităţii.
Cetăţenii care doresc să se alăture campaniei „Vreau să fiu voluntar !” se pot adresa consiliilor locale în subordinea cărora sunt constituite serviciile voluntare. Aici, voluntarii vor beneficia de instruire practică şi teoretică, astfel încât comunitatea să se poată baza pe ei.
Vino şi tu alături de ei! Alătură-te campaniei „Vreau să fiu voluntar!”.