Prețul libertății de exprimare – o carte interzisă și o condamnare la moarte: autorul a fost la un pas de a-și pierde viața anul trecut, în urma unui atac

La data de 22 iunie a.c., cartea controversată „Versetele satanice” de Salman Rushdie a reintrat în atenția publicului, alimentând un nou val de dezbateri și polemici. Această lucrare literară, publicată în anul 1988, a generat un scandal internațional și a fost subiectul unei interdicții și a unor amenințări grave la adresa autorului său.

„Versetele satanice” explorează teme precum identitatea culturală, religia și puterea imaginativă a ficțiunii. Romanul prezintă o poveste ficțională despre doi actori indieni, care devin protagoniștii unui incident supranatural și intră într-un labirint al miturilor și al istoriei. Cu toate acestea, cartea a provocat un val de furie și indignare în lumea islamică, mai ales din cauza unor pasaje considerate blasfemiatoare și ofensatoare la adresa profetului Mahomed și a religiei islamice în general.

Rushdie a devenit subiectul unor amenințări cu moartea și a fost, în fapt, condamnat la moarte prin fatwa (n.red: un edict religios privind legea islamică emisă de un ulama -învățat musulman) de către Ayatollahul Khomeini, liderul suprem al Iranului în acea perioadă. La peste treizeci de ani de la publicare, „Versetele satanice” continuă să fie o carte incendiară și subiectul unor dispute aprinse.

Imediat după publicarea romanului Versetele satanice în luna septembrie 1988 lumea islamică a fost străbătută de un fior. India a interzis cartea pe 5 octombrie, Africa de Sud a proceda la fel pe 24 noiembrie iar Pakistan, Arabia Saudită, Egipt, Somalia, Bangladesh, Sudan, Malaezia, Indonezia și Qatar au urmat doar la câteva săptămâni exemplul indian. Cartea a fost arsă într-o piață din Bradford, Anglia pe 14 ianuarie 1989 în timpul unei acțiuni de protest a musulmanilor englezi. Pe 12 februarie, cinci manifestanți au fost uciși de poliție în timpul unui miting anti-Rushdie din Islamabad.

Pe 14 februarie 1989 o fatwa promițând execuția sa a fost citită la postul de radio din Teheran de liderul spiritual al Iranului care a caracterizat cartea drept „o blasfemie la adresa Islamului“. Deși a scris o carte în 1990 pentru a-și exprima respectul pentru Islam, Iranul nu și-a retras fatwa, ba chiar în 1999 a pus pe capul lui Rushdie o recompensă record de 2,8 milioane de dolari. Deși în mod normal, fatwa lua sfârșit la moartea celui care emis-o, acest lucru nu s-a intâmplat cu cea la adresa lui Salman Rushdie, aceasta rămânând valabilă și după decesul ayatolahul Khomeini, liderul spiritual al Iranului. Serviciile Secrete Britanice și FBI au reușit să-l protejeze pe romancier, atât în Marea Britanie, cât și în Statele Unite ale Americii, unde scriitorul se stabilise. Acesta trăia în New Yorkdar nu mai avea protecție sau escortă. Pe 12 august 2022, scriitorul a fost înjughiat, fiind rănit grav, înainte de-a ține o conferință la un târg de carte.

Există opinii împărțite cu privire la libertatea de exprimare, limitele acesteia și responsabilitatea autorilor în fața sensibilităților religioase. În contextul actual, reluarea discuțiilor despre „Versetele satanice” a stârnit reacții puternice în rândul comunității musulmane și a provocat și o reevaluare a valorilor și principiilor libertății de expresie. Există voci care susțin că aceasta este o oportunitate de a purta un dialog constructiv și de a găsi un echilibru între libertatea de exprimare și respectul față de convingerile religioase ale celorlalți.

Cu toate că această carte a fost interzisă în anumite țări și a generat controverse profunde, „Versetele satanice” a avut și un impact semnificativ asupra literaturii și dezbaterilor culturale, provocând o reflectare mai profundă asupra identității, religiei și puterii cuvântului scris. Indiferent de poziția asumată, este evident că această carte a avut un impact profund asupra societății și continuă să stimuleze discuții și analize în contextul libertății de expresie și al diversității culturale.

FOTO: Salman Rushdie (credits: edition.cnn.com)

__________

Există mai multe exemple de cărți din literatura universală care au fost interzise de-a lungul timpului din diverse motive. Iată câteva dintre acestea:

1. „1984” de George Orwell – Romanul distopic care explorează o societate totalitară și controlul extrem al statului asupra individului a fost interzis în anumite țări comuniste și în regimuri autoritare, deoarece critica deschisă la adresa acestor sisteme politice era considerată periculoasă.
2. „Ulysses” de James Joyce – Romanul lui Joyce a fost considerat obscen și indecent în momentul publicării sale în anii ’20. A fost interzis în Statele Unite timp de mai mulți ani și a fost supus procesului legal pentru obscenitate. A fost considerat o provocare pentru standardele morale ale epocii.
3. „Lolita” de Vladimir Nabokov – Romanul controversat al lui Nabokov, care explorează relația dintre un bărbat adult și o fată adolescentă, a fost interzis în mai multe țări din cauza subiectului său delicat și a descrierilor sexuale explicite.
4. „Crimă și pedeapsă” de Fyodor Dostoevsky – Această capodoperă a literaturii ruse a fost interzisă în Uniunea Sovietică, deoarece sublinia problemele sociale și morale din societatea rusă și critica regimul politic de la acea vreme.
5. „To Kill a Mockingbird” de Harper Lee (n.red – traducere: „Să ucizi o pasăre cântătoare”) – Acest roman clasic al literaturii americane, care explorează problemele rasiale și injustițiile din sudul Statelor Unite, a fost interzis în unele școli și biblioteci pentru limbajul său explicit și conținutul considerat ofensator.

Acestea sunt doar câteva exemple, iar lista cărților interzise sau cenzurate este mult mai lungă. Interzicerea unei cărți poate fi rezultatul sensibilităților culturale, politicilor guvernamentale sau interpretărilor subiective ale autorităților.