Oricum “o dai”, societatea te “pune la zid”. O tânără din Neamț vorbește despre bullying
Sabina este o tânără cu un viitor promițător, proaspătă absolventă a unui important liceu din Piatra-Neamț. Perioada de pandemie și restricțiile care au afectat sistemul de învățământ nu au oprit-o din drumul său. Își dorește să urmeze o facultate care să o ajute să „apere drepturile omului”, dar până atunci poate folosi puterea rețelelor de socializare pentru a transmite mesaje educative.
Un fenomen care a afectat-o și pe ea în școală, încă des întâlnit în rândul copiilor, este bullying-ul. Despre acest lucru Sabina a început să vorbească public încă de anul trecut. Legea de combatere a bullying-ului este explicată aici – click.
Dacă nu vă este cunoscut termenul de bullying, cu siguranță dumneavoastră sau copiii dumneavoastră l-au simțit, poate, pe pielea lor, în special la școală sau în anturaje. Reprezintă un comportament repetat și intenționat prin care agresorul își rănește, persecută și intimidează victima prin diferite forme: verbal, fizic, în grup, relațional, în mediul online, social. Toate aceste situații produc traume care, dacă nu sunt tratate la timp sau prevenite, pot afecta viitorul adult pe termen lung. Combaterea acestui fenomen trebuie să fie un efort comun și să integreze rolul familiei, școlii, societății în educație.
Așadar, vă prezentăm mai jos punctul de vedere al Sabinei care, sperăm, va genera dezbatere și va contribui la diminuarea fenomenului în Neamț. Și vă lansăm o provocare, cu această ocazie, mai ales tinerilor: încercați ca în momentul în care vă întâlniți cu un prieten, un cunoscut, un coleg, un apropiat, un amic sau chiar și cu un simplu străin pe care îl vedeți pentru prima oară să îi faceți 1-2 complimente, să îl încurajați sau să îi spuneți o vorbă bună. Iar dacă nu aveți nimic bun de transmis… e simplu. Mai bine nu spuneți/nu faceți nimic.
Violența, de orice natură, este profund distructivă, atât pentru agresor, cât și pentru cel agresat. Orice schimbare pozitivă începe cu lucruri mici. Întâi o vorbă bună, apoi o faptă bună, până când violența nu va mai avea loc printre noi și traumele pe care le purtăm pot avea parte un mediu sănătos, constructiv în care să se vindece.
„A trecut aproape un an de când mi-am expus părerea despre bullying, așa că…
Bună, numele meu este Sabina și am 19 ani.
Pe parcursul existenței mele, am întâmpinat multe critici, dar am învățat că părerea lumii este irelevantă. M-am confruntat cu problema că atunci când este, nu e bine și când nu este, iar nu-i bine.
Oricum “o dai”, societatea te “pune la zid”, din cauză că nu ești conform standardelor. Am fost un caz fericit, pentru că ai mei m-au învățat să nu accept criticile. Zis și făcut.
Când aud de “critică constructivă” în ceea ce privește fizicul unei persoane prefer să… tac. NU EXISTĂ critică constructivă! E tot o formă de bullying, care este practicată la nivel global.
Ultimul caz pe care îl văzusem la știri era despre un copil care s-a aruncat de la geamul unei școli, din cauza colegilor care făceau glume pe seama lui, ba mai mult decât atât, îl încurajau să sară.
Un element de noutate e că, am terminat liceul între timp și ai noștri conducători, s-au gândit abia acum că ar fi bine să se înființeze, în fiecare școală, o comisie anti-bullying. Se face propandă pe acest subiect, dar e irelevant, atunci când, repet, totul pleacă de la educație.
Revenind la mesajul pe care voiam să vi-l transmit prin această poză; fizicul este o mare de imperfecțiune. Oamenii din jurul nostru găsesc cu ușurintă defectele altora, uitând de faptul că în spatele “cărnii” zace necunoscutul și misterul sufletesc.
Am uitat să privim esența, căutând doar aparența… și asta nu duce decât la o treptată pierdere a valorilor morale și spirituale. Cred că aici am să închei… las deschis acest subiect pentru că deși pare neimportant, ne afectează pe noi toți.”
