O realitate îngrijorătoare: Bilanțul psihiatric al pandemiei
De un an și jumătate se vorbește enorm despre boala COVID-19 și despre vaccin, însă foarte puțin, spre deloc, de efectele schimbărilor produse de pandemie la nivelul psihicului uman.
Specialiștii spun foarte clar că a crescut în ultimele 19 luni numărul de pacienți cu tulburări psihice. Cele mai comune afecțiuni precizate de un studiu al Institutului de Psihiatrie „Socola” Iași sunt anxietatea, depresia, psihoza, tulburările de somn și de alimentație, dar și tulburările neurocognitive.
Pe fondul haosului informațional și al izolării din societate, oamenii s-au îndreptat spre compensări specifice traumelor: dependență de alcool sau substanțe psihoactive. Alții au ajuns la psihiatrie cu simptome de insomnie, atacuri de panică și alte simptome din sfera anxietății și depresiei.
Cauzele sunt multiple. Nu vorbim doar de efectele directe ale pandemiei, teama de boală sau frustrări legate de măsurile impuse, uneori ilogic, de autorități. Vorbim și de faptul că mulți și-au pierdut locurile de muncă, le-au scăzut veniturile, s-au confruntat cu traume legate de decese în familie, toate acestea într-o perioadă foarte scurtă de timp în care psihicul uman nu a avut cum să se adapteze suficient de bine. De aceste simptome nu sunt ocoliți nici cei din sistemul medical sau din alte instituții aflate în primă linie.
„Aceste simptome asociate cu izolarea impusă de restricții – socializare cu membrii familiei sau prieteni doar online, program de lucru modificat în domeniul profesional, restricții cu privire la timpul liber – au declanșat decompensări la pacienții anterior diagnosticați cu tulburări psihice, precum și noi cazuri de anxietate și depresie care au necesitat evaluarea terapeutică prin spitalizare”, consideră dr. Prepeliță, medic primar psihiatru în cadrul Institutului de Psihiatrie „Socola” Iași.
Reacția acută la stresul reprezentat de noul coronavirus a determinat o creștere cu aproximativ 58% a cazurilor de anxietate prezentate în ambulatoriile de specialitate psihiatrice, cabinetele medicilor de familie și psihologilor și psihoterapeuților. Dintre aceste cazuri, 50% au urmat un tratament medicamentos, 20% tratament psihoterapic și 30% tratament combinat – medicamentos și psihoterapic.
Cazurile de depresie au înregistrat, la rândul lor, o creștere față de perioada anterioară pandemiei cu aproximativ 38%, aproximativ 60% dintre ele necesitând spitalizare în Institut pentru conduită terapeutică specifică. „Dispoziția afectivă negativă, sentimentele de deznădejde, diminuarea capacității de concentrare a atenției, plânsul facil, labilitatea emoțională, ideația sumbră, însoțită uneori de gânduri autolitice, expectanțele negative, anxietatea paroxistică cu tendință la generalizare, tulburările hipnice și tulburările de alimentație sunt doar câteva dintre simptomele care au conturat tabloul diagnostic al pacienților internați. Riscul suicidar a crescut cu aproximativ 13% atât la pacienții cu tulburări psihiatrice din sfera afectivității, cât și la cei diagnosticați cu tulburări psihotice”, a declarat dr. Raluca Prepeliță.
Specialiștii de la Institutul Socola mai spun și că unele medicamente din schema de tratament anti-COVID au efecte adverse asupra psihicului uman.
Agitația psihomotorie a apărut la aproximativ 88% dintre pacienții COVID-19 pozitivi atât din cauza scăderii fluxului sanguin de la nivel cerebral, adaptării deficitare la condiția de purtare a diferitelor echipamente de creștere a nivelului de oxigen și a lipsei de aer survenită din scăderea saturației de oxigen, cât și în contextul apariției simptomelor psihiatrice. „Să nu uităm faptul că unele medicamente utilizate în terapia infecției cu SARS-CoV-2 (corticosteroizii, unele antivirale) pot determina apariția sau agravarea simptomelor din sfera depresiei și anxietății sau chiar a psihozei, simptome tranzitorii pe perioada administrării medicației mai sus menționate”, spune dr. Prepeliță.
Cu o perioadă de ușoară pauză pe perioada verii, acești pacienți aflați sub tratament psihiatric sau în psihoterapie nici n-au apucat să își revină pentru a se reintegra socio-profesional că a venit valul 4 peste noi. Se vorbeste deja, în datele științifice despre o posibilă introducere a unui nou capitol în clasificarea tulburărilor psihice: tulburare psihotică acută postinfecție cu SARS Cov-2.
Mai jos puteți citi evoluția unui asemenea caz, documentat de Institutul Socola. Deși sănătatea fizică este prioritară în această perioadă, nu neglijați sănătatea psihică. Din păcate, pe lângă secțiile pline de la ATI și cozile de la UPU, și secțiile de psihiatrie încep să devină pline, fiind extrem de dificilă asigurarea asistenței medicale pentru pacienții cu probleme acute.
Evoluția unui caz cu tulburare psihotică acută postinfecție cu SARS Cov-2
D.S., pacient în vârstă de 32 de ani, internat în Spitalul de Boli Infecțioase „Sf. Parascheva” Iași pentru „Infecție cu SARS CoV-2 – formă severă. Pneumonie COVID-19 – formă severă” pentru alterarea stării generale de 14 zile, fiind tratat anterior, la domiciliu, timp de 7 zile cu tratament antiviral și antibiotic. Pacientul a fost internat în serviciul de boli infecțioase timp de 8 zile, după care a fost externat însoțit de către familie, cu recomandări de tratament la domiciliu. După 6 zile de la externare, pacientul s-a prezentat la Camera de gardă a Institutului de Psihiatrie „Socola” Iași, însoțit de către tatăl și sora sa, în regim de urgență psihiatrică, de la domiciliu, pentru o simptomatologie cu debut în perioada acută de infecție cu SARS-CoV-2, agravată în context infecțios, obiectivată prin stare de agitație psihomotorie, dromomanie, limbaj trivial, manifestări discomportamentale cu agresivitate fizică, impulsivitate, explozivitate, iritabilitate, irascibilitate, ideație delirantă polimorfă, suspiciozitate, interpretativitate, dezorientare temporospațială auto și allopsihică, comportament halucinator, refuz alimentar, izolare socială, tulburări de comprehensiune, gândire dezoganizată. Pacientul a fost internat nevoluntar conform legislației în vigoare, în regim de supraveghere continuă, cu diagnosticul „Tulburare psihotică acută postinfecție cu SARS Cov-2”.
La internare a fost testat RT-PCR pentru SARS CoV-2 și s-a recomandat tratament antipsihotic, ortotimizant, anxiolitic, sedativ, roborant, precum și tratament antibiotic, hepatoprotector, antitrombotic, pneumonia nefiind remisă și datorită prezenței tulburărilor de tranzit încă de la domiciliu, deoarece pacientul nu a fost compliant la tratamentul specific recomandat la externarea din serviciul de boli infecțioase. Starea generală a pacientului la internare era alterată, era conștient, dar greu cooperant și comunicativ, cu tuse seacă, insuficiență respiratorie acută cu saturație în oxigen care nu depășea limita de 78% și pentru care a necesitat oxigenoterapie pe mască, oboseală marcată, oscilații ale tensiunii arteriale și ale frecvenței cardiace. Timp de 21 de zile pacientul a primit tratament de recuperare post-Covid și doze mici de tratament psihiatric per os, deoarece statusul fizic nu permitea doze adecvate de tratament pentru afecțiunea psihiatrică.
După ce starea somatică a pacientului s-a echilibrat, s-au crescut dozele de medicație specifică psihiatrică, menținându-se însă vitaminoterapia per os. După 14 zile, pacientul a început să comunice cu familia, simptomele psihotice și manifestările discomportamentale s-au remis, i-a revenit pofta de mâncare, începând chiar să aibă grijă de aspectul său exterior și vestimentație, crescându-i astfel pofta de viață.
Precizăm faptul că în timpul spitalizării, mama sa a decedat în urma infecției cu SARS-CoV-2, iar pentru a preveni o nouă decompensare a simptomatologiei psihiatrice, pacientul nu a fost externat, ci a rămas în mediu psihoprotectiv până la stabilizarea simptomatologiei pentru care a necesitat supraveghere în serviciul de sănătate mintală.
În cele din urmă, pacientul a fost externat, însoțit de familie, cu recomandări de tratament la domiciliu. Controlul la două săptămâni de la externare a relevat faptul că pacientul era cooperant, compliant la tratament, cu un somn odihnitor, indus medicamentos, capabil să relaționeze și să socializeze cu familia și prietenii, cu apetit alimentar, manifestări discomportamentale diminuate, comportament delirant-halucinator absent.
Suportul familial și psihoterapia individuală, precum și efectele medicației psihiatrice au jucat un rol important în recuperarea pacientului și în evoluția favorabilă a cazului.
