O mămică din Piatra-Neamț despre nașterea la Moinești: „Mi-au pus copilul pe picioare și le voi fi veșnic recunoscătoare.” – Nu sunt toți la fel

De curând, publicația noastră a demarat campania NU SUNT TOȚI LA FEL, o campanie prin care încercăm să aducem la lumină exemplele pozitive din jurul nostru.

Munca unor oameni minunați este de multe ori umbrită de cazuri negative izolate, dar care, pe fondul revoltei sociale, iau amploare și conduc la ideea că „toți sunt la fel”: Toți medicii sunt la fel, sunt măcelari și iau șpagă, toți polițiștii sunt la fel, iau șpagă și fac abuzuri, toți judecătorii sunt la fel, sunt nedrepți și sunt corupți, toți funcționarii sunt la fel și își iau salariul degeaba etc.

Bazându-ne pe unele experiențe personale, dar și pe multe informații venite de la cititori, știm că nu toți sunt la fel. Există oameni extraordinari în toate categoriile profesionale, care nu și-au uitat menirea și rolul lor în societate.

Citește și: Experiența unei nașteri premature la Spitalul Județean Neamț – Campania „Nu sunt toți la fel”

Deși am pornit această campanie cu o oarecare ezitare, neavând speranțe mari că vom găsi persoane dispuse să își prezinte poveștile, iată că s-a spart gheața și, în miez de noapte, am discutat cu o mămică din Piatra-Neamț care a ales să nască la spitalul din Moinești. Este știut faptul că spitalul din Piatra-Neamț este suport-COVID și din acest motiv gravidele trebuie să nască în alte spitale. Unele nasc la Roman, altele la Târgu Neamț, iar o parte dintre gravide aleg alte județe: Bacău, Iași etc.

Nici maternitatea de la Moinești nu a fost ocolită de critici, însă mămica din Piatra-Neamț cu care am discutat a dorit să transmită un mesaj de încurajare graviduțelor care se gândesc cu teamă la experiența care va urma în spitale, mai ales acum, în contextul COVID-19.

„Sper ca viitoarele mămici să fie mai încrezătoare și să vină cu inima deschisă să nască aici (n.r. Moinești), până se va deschide spitalul de la noi.”, ne-a transmis proaspăta mămică a unui băiețel.

Cele de mai jos sunt în totalitate gândurile mămicii din orașul nostru care se află încă internată la Moinești cu bebelușul său și așteaptă să fie externată. Din salonul de spital, a dorit să le mulțumească celor care i-au fost o familie timp de două săptămâni și cu ajutorul cărora bebelușul său este acum sănătos și cu o viață frumoasă înainte:

„Experiența mea începe într-o zi de miercuri dimineața, o zi cu iubire…Dragobetele. Au început durerile de marți noapte, deși programarea la cezariană era deja fixată pe vineri, 26 februarie.

Nu am considerat că am dureri atât de mari încât să plec imediat la spital, am făcut un duș și când am văzut că durerile sunt din ce în ce mai mari am pus mâna pe telefon și am sunat medicul cu care urma să nasc, mi s-a spus să vin imediat la spital că mă așteaptă.

Zis și făcut, am ajuns cu soțul la spitalul Moinești în jur de ora 10, unde eram deja așteptată de o infirmieră foarte drăguță care m-a condus spre garderoba unde m-am schimbat. Ajunsă pe secție au urmat seria de analize specifice, sonda și pregătirea mea pentru operația de cezariană, nu înainte de a vorbi cu medicul și explicând durerile.

Încă de pe masa unde mă pregăteau, asistentele și anestezistul au început să mă încurajeze (eram foarte speriată) că va fi bine, să am încredere, și pe tot parcursul operației anestezistul și o asistentă au fost la capul meu, m-au mângâiat și au vorbit cu mine, lucru pe care l-am apreciat enorm.

S-a născut bebe, i-am auzit vocea și l-am văzut pentru puțin timp pentru că trebuia aspirat, șters, recoltate analize etc. Toate bune și frumoase până la rezultatul analizelor care nu au ieșit tocmai bune.

S-a descoperit o inflamație sau infecție (medicul neonatolog încă nu era sigur ce este). A venit în salon împreună cu doctorița care mă operase să îmi explice situatia lui bebe. Eu m-am panicat și am început să plâng, bineînțeles căutând pe internet denumirea analizelor și ce ar putea însemna asta, moment în care medicul bebelușului m-a rugat să nu mai caut pe internet și să îl întreb pe el tot ceea ce vreau să aflu, lucru pe care l-am și făcut. Mi-a explicat pe înțelesul meu ce era cu bebe.

De la infirmiere, asistente și inclusiv doctorul neonatolog, au început rând pe rând să mă încurajeze și să fie lângă mine. Au urmat 2 săptămâni de chin pentru mine ca mamă, în sensul să îmi văd copilul bine, s-au făcut analize complexe și s-a descoperit o infecție în sânge care trebuia tratată urgent.

Am avut încă de la început încredere că totul va fi bine pentru puiul meu și am mers pe mâna medicului. Asistentele erau de 3-4 ori pe zi la mine să vadă cum sunt și să vorbească cu mine (fără să dau niciun ban, nici medicului și nici la asistente). Mi s-a vorbit foarte, foarte frumos, mă încurajau și îmi spuneau că orice am nevoie să le anunț!

Am avut nevoie la un moment dat de protecție pentru antibiotic ( nu aveau în spital pentru copii, ci doar pentru adulți). A mers personal medicul la farmacie și a cumpărat, nevrând să ii dau bani pe el.

Doamnele asistente mă vedeau epuizată și se ofereau să stea cu bebe 2-3 ore să mă pot odihni, pentru că eram pur și simplu cu ochii doar pe bebe de când l-au adus în salon. După 2 săptămâni mi-au pus copilul pe picioare și le voi fi veșnic recunoscătoare pentru tot ce au făcut pentru noi și pentru felul cum s-au comportat cu noi.

Pentru mine, cei din personalul spitalului au fost mai întâi de toate oameni și apoi cadre medicale și vreau din suflet pe aceasta cale să le mulțumesc din suflet pentru grija ce au avut-o pentru mine și mai ales pentru bebe!

Veți fi mereu în rugăciunile noastre și mereu ne vom aduce aminte cât de frumos v-ați comportat cu noi! Cred că așa ar trebui să fie peste tot în țară, să avem parte de oameni mari, să fim încurajați și să mergem cu încredere în spitale să ne putem trata.

Mulțumesc tuturor cadrelor medicale Moinești pentru tot! Vă trimite un zâmbet de mulțumire bebe George și vă mulțumește că datorită vouă va putea creste și se va bucura de viață!

Aceasta este experiența mea la spitalul Moinești, deși înainte să vin aici aveam rețineri văzând diferite păreri despre acest spital, dar credeți-mă pe cuvânt… Vă spun că eu nu am nimic, dar chiar nimic de reproșat nimănui de acolo.

Nu am intrat în foarte mari detalii cu această experiență pentru că ar fi însemnat să stau până dimineață să povestesc totul. Am vrut doar să spun că experiența mea nu a fost „traumatizantă” și cei de acolo pentru 2 săptămâni au fost ca și familia mea! Mulțumesc pentru timpul acordat!”

NU SUNT TOȚI LA FEL. Încercăm să aducem la lumină oamenii onești, faptele bune, experiențele pozitive, devotamentul față de semeni și să renunțăm la anatemele puse pe nedrept pe toți membrii unor grupuri profesionale.

Facem un apel la cititorii noștri să ne trimită în comentarii sau pe adresa de email a redacției [email protected] mărturii personale. Suntem interesați de experiențe directe cu oameni care au salvat, au sprijinit, au intervenit în mod pozitiv pentru cetățeni. Haideți să renunțăm la anateme, să promovăm meritocrația și să prezentăm și partea plină a paharului. Oamenii onești din multe categorii profesionale merită acest lucru. Merită să nu fie băgați toți în aceeași oală.