Nume si renume
“MARCA este un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor şi serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane. Pot să constituie MĂRCI semne distinctive cum ar fi cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi – în special – forma produsului sau ambalajului său.” (Oficiul de Stat pt. Invenţii şi Mărci)
Faima celor care au brodit la Caracal cimitirul pe strada Învierii şi puşcăria pe fundătura Libertăţii păleşte în faţa imaginaţiei agenţilor economici. Minunile olteneşti din târgul lui Tucă sunt umbrite de “Barul Ştefan-cel-Mare”, farmaciile “Şincai” şi “Domenii”, de “Savarina Vasilica”, servită cu “Pizza populară românească” sau de prăjiturile produse de “Naşii şi Finii SRL”. Momentul botezului comercial este important pentru toţi întreprinzătorii, fără deosebire de capital, pile sau obiect de activitate.
După ce se învârt în jurul cozii săptămâni de-a rândul pentru a găsi prăvăliei, fabricii sau produsului o denumire aparte, imaginaţia le joacă feste. Majoritatea debutanţilor optează pentru un amalgam de litere, din care ies musai în evidenţă primele silabe din numele patronului şi consoartei. Neinteresant că denumirea va direcţiona gândul clienţilor spre purgative, deoarece asociaţii întru afacere şi aşternut se numesc Cătălin şi Camelia; nu vor schimba numele firmei, chiar dacă partenerii au deschis grădiniţe sau cabinete medicale. Viomar, Nicodor sau Dani-Luc sunt firme cu notorietate, cărorora combinaţia onomastică le-a adus aşteptatul succes în afaceri.
Dacă unii nostalgici au păstrat denumirea firmei doar pentru că în urmă cu douăzeci de ani le umplea buzunarele (vezi Igiena sau Muncă şi Artă), alţii încalecă cu nesimţire firme istorice (Foaia Naţională – ziar fondat în 1881) sau simt o durere ascuţită în cot când li se aminteşte de concurenţă neloială (“Ceaiurile Pandele – o sută de ani de medicină naturistă”). Gluma devine lungă însă şi groasă atunci când procesul de fabricaţie a unor mărfuri cu tradiţie e într-atât de mult alterat, încât trebuie să apelăm la momentele de luciditate ale bunicilor pentru a afla reţetele unor produse alimentare intitulate banal merdenele, pizza, sana sau mititei.
Posesoare de reţetare înregistrate, bucatele mai aduc pe masa consumatorilor doar forma şi culoarea, produsele contemporane nouă fiind servite sub formă de foietaj cu griş, aluat cu salam şi bulion, lapte bătut sau chiftele cu bicarbonat. Sub deviza “vând şi numesc după cum poftesc”, miile de producători consideră că atâta timp cât “autostrada” este un drum cu două benzi, spre care ajungi numai prin gropi, pot la rându-le să vândă cutii de carton presat pe post de mobilă sau să ambaleze nămol în cutii colorate, inscripţionate Antiinflamator ecologic.
Dacă lucrurile merg la fel, pun de-o afacere şi încep să vând produse originale Adibas, Ţarcfon, Kora-Cola sau Dokia şi deschid Autoritatea Naţională pentru Infecţia Consumatorului, pe care o voi înregistra la Oficiul de Stat în Subvenţii şi Bărci.
Articol de la cititori
Destul de bun cititoru`.Scrie binisor.
Mai tineti minte,imaginile filmate acum multi ani in Bucuresti,unde s-ar presupune ca locuiesc cei mai destepti dintre Romani ?
In fata unui magazin pe a carui firma scria mare : General Store,reporterul ii pune o intrebare unui trecator :Ce parere aveti ca generalul Store si-a deschis magazin in Bucuresti ? Raspunsul nu-l mai tin bine minte,da’oricum,bucuresteanul nostru,uns cu toate alifiile a picat de fraier.
Asa si azi,sunt multi,care considera denumirile autohtone ca fiind perimate si nu atrag clientul. Produsul,in zilele noastre,trebuie sa socheze,prin denumire,pt. ca pe raft,sa fie usor de gasit si sa-l tenteze pe potentialul consumator. Daca adaugam si reclama,agresiva si de f. multe ori „putin cam mincinoasa”,avem tabloul complet al razboiului marcilor pe piata Romaneasca. Pana cand o sa avem si noi,marcile noastre autohtone pe piata,si pana romanul nu va mai fi tentat sa cumpere reclama,mai e cale lunga. Din pacate,de multe ori,calitatea e ceea ce-i lipseste produsului Romanesc. Se merge pe ideea,ca merge,ca-i mai ieftin,iar Romanul sarac il cumpara.
Denumirile,pe care le propune autorul,la sfarsitul articolului,se inspira din denumirile falsurilor electronice si nu numai ale chinezilor,care inlocuind o litera sau doua la denumirile originale ale produselor isi vand cu brio produsele.