Numele cu mic, cu mare

Am observat că în multe cazuri românii sunt confuzi cu privire la modul de prezentare a lor, apărând fireasca întrebare: Cum e corect – prenumele înaintea numelui sau invers?
În fapt, nu există o regulă scrisă care să ateste forma corectă de prezentare, însă în funcție de context și logică putem deduce niște reguli simple.
Tendința de a scrie numele înaintea prenumelui apare încă de pe băncile școlii, când ne-am obișnuit cu toții să fim ordonați în catalog după numele de familie și identificați după același criteriu. Îmi amintesc că aveam profesori care ne strigau numai după numele de familie, importanța numelui de botez fiind clar diminuată. Așadar, de mici ne-am obișnuit cu ideea, greșită spun eu, că numele de familie este mult mai important decât numele mic și, deci, ordinea firească de prezentare este: nume și apoi prenume.
Cu toate acestea, dacă tot am trecut prin băncile școlii și am studiat limba română și etimologia cuvintelor, știm că semnificația prenumelui este „înaintea(pre-) numelui(-nume)”. Deci acesta ar fi un argument suficient de bun încât să începem să ne prezentăm prenumele înaintea numelui. În al doilea rând, numele mic este cel care ne diferențiază. Importanța lui este dată de botez, un adevărat ritual prin care noi dobândim un prenume.
Această regulă nescrisă și nefirească de a redacta numele înaintea prenumelui a apărut din mod strict administrativ, pentru ca populația să poată fi mai ușor ordonată în acte, instituții etc. Însă dacă aceste instituții promovează uniformizarea și diminuarea importanței individului, o societate care susține ideea de identitate va încuraja importanța prenumelui și scrierea numelui în ordinea firească: prenume și apoi nume de familie.
Și pentru că micile detalii au importanța lor, putem obseva că o regulă de redactare a bibliografiilor impune scrierea autorilor cărților în felul următor: NUME,(virgulă) PRENUME. Acea virgulă atenționează că s-a produs o inversare a ordinii firești a numelui autorului. Asta ca să nu mai vorbim despre occidentalizarea cu care ne-am obișnuit în ultima vreme și care impune din ce în ce mai mult redactarea numelui în forma Prenume/Nume.
Acest lucru nu înseamnă că ne vom adresa unei persoane care se numește, de exemplu, Ana Popescu sub forma Doamna Ana. Formula de politețe va fi întotdeauna Doamna Popescu.

(I.I.)