Nu este treaba nimănui

Am revăzut recent o compunere scrisă de un elev în care explică într-un mod destul de amuzant și ferm de ce nu e treaba nimănui ce a făcut el în vacanța de vară. Textul compunerii a circulat mult pe rețelele de socializare, dar dacă tot l-am revăzut mi-am amintit de câteva situații incomode pe moment, dar de-a dreptul hilare, cu care, cel mai probabil, se confruntă mulți dintre noi.

Nu mai vorbim de faptul că e aproape imposibil să ai o viață cu adevărat privată din cauza „camerelor de supraveghere” de pe bănci, curioase să vadă cine intră și cine iese din bloc, cum e îmbrăcat, unde se duce, de unde vine și așa mai departe.

Spiritul de observație poate fi util, mai ales când e vorba de comiterea unor infracțiuni sau fapte antisociale, dar asta nu înseamnă că e în regulă să transformăm observația în bârfă la colțul blocului. Dacă observi ceva care nu este în regulă, mergi la poliție sau altă instituție abilitată și raportezi, nu transmiți prin tot cartierul informații inofensive care nu te privesc doar pentru faptul că ai prea mult timp liber.

Evident, aceste tipare din comportamentul unor oameni sunt imposibil de oprit și, până la urmă, curiozitatea e în natura umană. Ceea ce vreau să spun este că dacă vă simțiți stânjeniți de aceste situații în care trebuie să raportați tot timpul câte ceva unor persoane care nu au niciun drept să afle detalii despre viața voastră personală, puteți lua exemplul elevului care a înțeles de la o vârstă fragedă că uneori „nu e treaba nimănui”. Deci, salutați politicos, nu înainte de a spune: „Nu vă privește. Ne vedem la CEDO dacă mai insistați.”.