Noul an școlar pus sub amprenta subfinațării educației!

Consiliul Național al Elevilor(CNE) și Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) își exprimă îngrijorarea că deși elevii s-au întors pe băncile școlii cu speranța că vor avea cadre didactice bine pregătite, săli de clasă echipate cu aparatură modernă și sprijin din partea statului pentru cei cu probleme financiare, așteptările lor nu vor putea fi atinse nici în acest an din cauza bugetului mic alocat pentru educație.
Cu toate că Legea Educației Naționale prevede faptul că bugetul anual pentru educație trebuie să fie de minim 6% din PIB, valoarea acestui procent, în acest an, este de doar 3,6%, conform Raportului Bugetului 2013, lucru care situează România printre ultimele țări din Europa în raport cu investiția în educație.
Conform datelor Eurostat, în anul 2010 România s-a aflat la coada clasamentului UE în ceea ce privește valoarea finanțării per elev. Chiar și așa, valoarea costului standard per elev/preșcolar/an, principala componentă a salariilor învățătorilor și profesorilor, a scăzut din 2010 până în 2013 de la 2857 de lei la 2420 de lei.
Astfel, salariile profesorilor din România sunt chiar de zeci de ori mai mici decât salariile profesorilor din alte state din Europa, care au ales să investească în educație și să o trateze ca prioritate națională. Conform unor date furnizate de FSLI, un profesor debutant câștigă în România un salariu mediu brut de 233 de euro, în timp ce aceleași salarii ajung în Austria, Marea Britanie și Italia la aproape 2000 de euro, în Spania și Germania la aproape 3000 sau în Luxemburg la aproape 5000. Prin urmare, este evident motivul pentru care numărul tinerilor cu vocație pentru meseria de dascăl care își doresc să intre în sistemul de învățământ scade de la an la an, locul acestora fiind suplinit de către tineri mai slab pregătiți care aleg să se mulțumească cu aceste salarii. În acest an, procentul de candidați înscriși la concursul de ocupare a posturilor didactice vacante din învățământul preuniversitar care au luat note între 7 și 10, condiție necesară pentru angajarea pe perioadă nedeterminată, a fost de doar 49,17%. Posturile neocupate au fost acoperite de suplinitori care nu au reușit să atingă pragul minim de nota 7. Calitatea slabă a cadrelor didactice afectează dramatic calitatea actului educațional, lucru reflectat cel mai bine de rezultatele dezastruoase de la examenele de bacalaureat din ultimii ani. Anul acesta procentul de promovabilitate a fost de doar 56,4%, lucru ce denotă că aproape jumătate dintre absolvenții de liceu din acest an nu au fost suficient de bine pregătiți la finalul liceului.
Cât despre aparaturi moderne care să transforme orele în adevărate experiențe interactive de învățare, majoritatea școlilor sunt departe de acest ideal, abia reușind să acopere cheltuielile minime pentru serviciile de întreținere a sălilor de clasă și a materialelor clasice de studiu.
În ceea ce privește sprijinul pe care statul îl acordă elevilor din familii sarace, valoarea mică a alocației școlare (42 de lei) sau a bursei de ajutor social (sub 100 de lei in majoritatea orașelor), cumulată cu problemele din ultimul an în ceea ce privește decontul cheltuielilor de transport pentru studenții navetiști, au daterminat un număr impresionant de elevi să abandoneze școala din cauză că părinții nu își permit să acopere toate cheltuielile necesare întreținerii lor pe băncile școlii. România are una dintre cele mai mari rate de abandon școlar din UE, valoarea acesteia ajungând în 2011 la 17,5%, în timp ce media UE a fost mai mai mică cu patru procente, conform Eurostat.
În concluzie, nu ar trebui să ne surprindă faptul că 61% dintre români ar prefera studiul în străinătate pentru copiii lor, același procent de populație având o părere proastă și foarte proastă despre școala românească, conform unui studiu IRES.
Consiliul Național al Elevilor(CNE) solicită Guvernului acordarea a 6% din PIB pentru educație. În prezent, sistemul educațional preuniversitar necesită o creștere a finanțării pentru a fi posibilă revizuirea programei școlare, dotarea tehnică a unităților de învățământ, formarea tinerilor pentru piața muncii și asigurarea unor condiții și servicii sociale favorabile, precum burse, alocații școlare și programe de consiliere și orientare în carieră.
Printre prioritățile de finanțare și evaluare ale sistemului se află și școlile tehnologice, care nu dispun de infrastructura necesară pregătirii elevilor pentru piața muncii și care, de cele mai multe ori, nu oferă absolveniților cadrul necesar accederii în câmpul muncii. În învăţământul tehnologic, datorită schimbărilor frecvente a modulelor şi a programei şcolare, elevii şi profesorii sunt bulversaţi şi demotivaţi, de aceea reprezentanții elevilor doresc ca această filieră să se axeze pe o formarea de competenţe vizibilă ulterior pe piaţa muncii.
“Subfinanțarea sistemului educațional afectează prezentul și viitorul societății românești. Consecințele sunt grave și multiple, atât în ceea ce privește dezvoltarea personală și profesională a elevilor, cât și oportunitățile pe care aceștia le vor avea în viitor. Educația este considerată ca fiind o prioritate națională, însă nu a fost tratată corespunzător. Trebuie să ne conformăm normelor europene, iar creșterea finanțării pentru educație reprezintă calea spre dezvoltarea unui sistem adaptat nevoilor socio-economice actuale. ”-Iulia-Flavia MIRON, președinte CNE
”Din păcate, problemele legate de slaba finanțare a educației nu afectează doar studenții și universitățile, ci afectează deopotrivă elevii și profesorii din licee, gimnazii, școli primare sau grădinițe, care resimt îndeaproape efectele unui buget insuficient. O pregătire slabă a elevilor le aduce acestora dificultăți în adaptarea la cerințele universităților, lucru ce a dus la situația în care foarte mulți studenți abandonează încă din primul an de studiu, asta fără să mai ținem cont de numărul mare de elevi care nici măcar nu au șansa înscrierii la facultate din cauză părăsirii școlii cu mult înainte de absolvire. Constatăm cu dezamăgire că actuala generație de elevi este condamnată la încă un an de sacrificiu datorat dezinteresului guvernanților față de investiția în educație, lucru care pune sub semnul întrebării responsabilitatea cu care guvernanții tratează viitorul tinerei generații și implicit, viitorul României.” – Mihai Dragoș, președinte ANOSR