„Moartea vine din cer” – Cinste celor ce ne-au măcelărit. Asta-i România!

Astăzi, 4 aprilie, ar trebui să fie ziua în care România să își amintească cu durere de bombardamentul asupra Capitalei.  În câteva minute, aviația americană a săvârșit un adevărat masacru asupra civililor români: aproximativ 3.000 de morți, 2.500 de răniți și alte mii de vieți distruse, fără nicio justificare militară. Foarte mulți dintre cei care au murit au sfârșit într-o groapă comună iar azi nu au nici cruce și nici lumânare la capătâi. Anii au trecut iar uitarea s-a așternut atât peste ei cât și peste această nenorocire ce s-a abătut asupra Neamului nostru. Ca urmași ai celor trecuți în neființă avem datoria creștinească să-i readucem în memoria noastră și să le spunem că nu i-am uitat!

Despre bombardamentul din 4 aprilie 1944 vă prezentăm câteva detalii:

Bombardamentul a vizat mai multe zone civile, în special partea centrală a oraşului, cartierul Griviţa și zona Gării de Nord, ținta principală fiind această gară, deoarece, prin bombardarea ei, se încerca împiedicarea transporturilor militare spre frontul din Moldova, acolo unde armata sovietică forţa înaintarea spre vest. 

În Gara de Nord se aflau câteva mii de oameni refugiați din zona Moldovei, care urmau să fie repartizaţi în diferite locaţii din Bucureşti şi din provincie. Printre ei erau mai ales femei, copii şi bătrâni, într-o stare de totală de deprimare şi de derută după ce fuseseră nevoiți să își părăsească agoniseala de-o viață și casele în care locuiseră atâta vreme. Aceștia au așteptat flămânzi şi obosiţi ca autoritățile să găsească locuri unde să fie repartizați. 

În momentul în care s-a dat alarma, aproape toţi au rămas în vagoane, deoarece nu aveau unde se adăposti, iar dezastrul a fost total. În urma bombardamentului, au murit majoritatea acestor refugiați. De asemenea, mii de case au fost distruse, iar cartiere precum Grant, Griviţa, Giuleşti, Triaj, Chitila, au devenit de nerecunoscut, suferind pagube enorme. 

În jurul prânzului, aproximativ 220 de bombardiere B-17, numite și „fortăreţe zburătoare” şi peste 100 bombardiere B-24 Liberador, au intrat în spaţiul aerian al României, venind de la Baza Aeriană de la Foggia din Italia și în scurt timp au fost deasupra capitalei României. 

Bilanțul oficial consemnează un număr de 2942 de morți, peste 4000 de răniţi și peste 55.000 de oameni care au rămas fără adăpost. Istoricii consideră că bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logică, deoarece a fost măcelărită populaţia civilă, lipsită de apărare.

Câteva mărturii cutremurătoare ale martorilor găsiți aici – click.

Locul în care au fost îngropați oamenii, s-a numit „Cimitirul 4 Aprilie” (sau „Cimitirul Calvin”). O groapă comună în care aveau să își găsească odihna cei care au murit în urma masacrului, iar cei ce au fost efectiv îngropați de vii, cu răni adânci pe trup și în suflet, aveau să își găsească sfârșitul printre cadavre.

Din păcate, în timpul regimului comunist, a fost ștearsă din cimitir orice urmă a acestor victime. Nici în zilele noastre, nimic nu aminteşte de faptul că aici au fost îngropaţi sute de morți fără vină, victime ale bombardamentului din 4 aprilie 1944. Mai mult, nu există nicio informație publică (cel puțin, noi nu am găsit) cu privire la soarta acelor gropi comune. Oare au fost strămutate osemintele celor îngropați (cum se zvoneşte) sau sunt tot în Cimitirul Calvin?

Situaţia este și mai intrigantă având în vedere faptul că soldaţii americani căzuţi la datorie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au din anul 2002, respectiv, 2015, două monumente comemorative, amplasate în Parcul Cişmigiu, respectiv Parcul Kiseleff.

Printr-o ciudată ironie, precum mai există şi altele în România, singurul care aminteşte astăzi de bombardamentele americane asupra Bucureştiului din 1944 este monumentul din Parcul Cişmigiu dedicat piloţilor americani care, începând din 4 aprilie 1944, au efectuat aceste bombardamente sălbatice, adevărate crime de război. De parcă n-ar fi fost de ajuns, monumentul este așezat la loc de cinste, în centrul parcului, să poată fi admirat.

Un alt monument ridicat în cinstea celor care ne-au măcelarit, se află în Parcul Kiseleff, iar aici au loc periodic ceremonii de comemorare a „victimelor” (n.r. piloți americani care au ucis mii de români nevinovați).

Mii de oameni ce au murit fără vreo vină n-au parte nici măcar de o cruce în dreptul capului sau de o lumânare aprinsă în semn de regret, iar cei ce ne-au ucis, primesc azi cinste, primesc monumente ridicate în semn de onoare. Asta-i România!