LAURENȚIU DIMIȘCĂ, PROMOTORUL ARTEI BRUTE ÎN ROMÂNIA

SEPTEMBRIE 2009-IULIE 2013
O personalitate dinamică, originală și creativă în peisajul plasticii românești este, fără îndoială,dr. Laurențiu Dimișcă(vezi foto nr. 1), președintele Fundației Outsider Art Romania. El a devenit prin conjugarea eforturilor sale cu ale câtorva simpatizanți și susținători stabili cel mai important promotor, în România, al așa-numitei arte singulare, sau arta brută. Pentru cititorii noștrii care doresc informații clare de la cea mai autorizată sursă românească, dr. Laurențiu Dimișcă le oferă explicații: ”Aproape toți creatorii din această categorie sunt artiști autodidacți. Este un univers artistic a cărui forță, originalitate și imaginație creativă sunt extraordinare, dincolo de toate regulile, departe de orice influențe culturale. Pictura acestor artiști are o linie foarte intimă și în același timp o dimensiune universală. Pentru acest tip de artiști istoria artei nu există”. Întâlnirea lui Laurențiu cu patriarhul ”artei brute” din Franța, dl. Luis Marcel(vezi foto nr. 2), fondatorul Muzeului Artei Brute din localitatea Lapalisse(Franța), foarte cunoscut în Occident, a fost benefică și covârșitoare. Cei doi au organizat în România câteva expoziții ample, de anvergură, cu diverse teme, expoziții atipice, cu un gen de pictură și grafică foarte puțin cunoscut la noi. Palatul Parlamentului a devenit de câteva ori gazda unui număr mare de plasticieni,din diferite locuri pitorești ale lumii(Brazilia, Tunisia, Cuba, Portugalia, Germania, Franța, România, Elveția, Maroc, Belgia, Anglia, Statele Unite ale Americii etc) propulsați de domnii Luis Marcel și Laurențiu Dimișcă. La Palatul Parlamentului s-a deschis și prima ediție a Salonului Internațional Outsider Art, realizare datorată în mare măsură d-lui Dimișcă. Cu sprijinul domnului Luis Marcel, dl. Dimișcă a deschis cea mai mare și extraordinară expoziție de artă brută din Europa Centrală și de Răsări, pe teritoriul României, cu o impresionantă participare internațională. Această expoziție, la care au participat peste 100 de artiști de pe întreg globul, a fost prezentată în cele mai importante centre din România, începând cu Piatra Neamț(septembrie 2009) și terminând cu Bucureștiul. Alături de Laurențiu Dimișcă s-a aflat, atunci ca și acum, dl. Cornel Agăleanu, susținătorul și promotorul multor valori din domeniul plasticii românești(vezi foto nr. 3). În toamna anului 2009, expoziția a fost găzduită de Muzeul de Istorie din Piatra Neamț. Într-una din sălile-gazdă se aflau drapelul Uniunii Europene și cel al României. Din păcate, o panotare grăbită și neinspirată a permis învecinarea celor două steaguri cu tablouri având o tematică scandaloasă(vezi foto nr. 4): un porc roz, lângă câteva negrese dezbrăcate și un bovideu înconjurat de câțiva gură-cască! Unii vizitatori inocenți, cu imaginația aprinsă, erau convinși că zoologia policromă suspendată pe acei pereți vizează clasa politică românească! O serie de imagini pe care le veți putea admira pentru prima dată în paginile acestui ziar electronic sunt unice și incitante(vezi foto nr. 5, foto nr. 6, foto nr. 7, foto nr. 8, foto nr. 9, foto nr. 10, foto nr. 11, foto nr. 12, foto nr. 13, foto nr. 14), altele mărturisesc afecțiuni de natură sexuală, cum ar fi voyeurismul(vezi foto nr. 15)… Nu este neglijat nici fostul lider sovietic, Mihail Gorbaciov: un plastician amator francez l-a plasat pe cunoscutul om politic în interiorul unui bordel, printre sticle de băutură și o armată de prostituate(vezi foto nr. 16). Nu este o viziune nouă, dar modalitatea interpretării corespunde impresiei generale, vis a vis de viața politică internațională: cu mult timp înainte, doi importanți plasticieni germani, Otto Dix(1891-1969) și Georg Grosz(1893-1959) și-au expus, satiric, protestul în lucrări de genul celei intitulate ”Salonul”(vezi foto nr. 17) și respectiv ”Stâlpii societății”(vezi foto nr. 18). Un fost narcoman și chiriaș al stabilimentelor de dezintoxicare franceze și-a expus creația(vezi foto nr. 19): chipul unei divinități damnate, reprezentarea manifestărilor spontan-violente născute cu prilejul unor acțiuni pe care o bună parte a opiniei publice le consideră interzise și revoltătoare. Un american, aterizat la Piatra Neamț prin opera sa(vezi foto nr. 20), protestatar împotriva ”Acordului Monsanto”, își expune crezul cu umor: rezultatele alimentației cu produse modificate genetic și al alimentației de tip fast-food.
CE LEGĂTURĂ ESTE ÎNTRE PSIHIATRIE ȘI ARTA BRUTĂ?
Nu-i nevoie de vreo specializare deosebită pentru a pricepe că în zona ”artei brute” realizatorii mesajului artistic și-au închegat bine manifestul. Nu este greșit să credem că majoritatea creatorilor confiscați de acest curent sunt niște protestatari. Așa cum spunea și dl. Luis Marcel, arta este un spațiu al libertății, este un tărâm de exprimare liberă lipsit de închistările, normele și canoanele artei clasice, de factură academică. Abordarea din perspectivă eminamente estetică ridică bariere artificiale între semeni cu vocație: unii au studiat în institute de învățământ superior, alții nu. Plasticienii amatori își aleg propriul drum, atipic, lipsit de prejudecăți, oferind perspective care atrag atenția prin originalitate și noutate.O seamă de artiști consacrați, după studii îndelungate și stagii alături de maeștri renumiți se simt provocați de ceea ce le-ar putea oferi noutatea, surpriza, ineditul și spargerea normelor. Evoluția artei poate fi asigurată de acei pionieri ai noului, de căutătorii unor căi lipsite de oboseala rutinei. Câteva fragmente dintr-un articol-studiu, publicat de revista ”Finanțiștii” la 20 august 2012, semnat de Miron Manega poate fi lămuritor: ”…nu s-a știut niciodată cu certitudine cât de zdravăn la minte este un artist și dacă nu cumva tocmai plasarea gândirii acestuia la limita rațiunii îi definește creativitatea. (…) Înainte de a eveni curent, arta brută a fost adoptată ca disciplină medicală în spitalele de psihiatrie: art-terapia. (…)Artistul care produce acest tip de artă este un individ fundamental liber de orice fel de influență. El nu este interesat de niciun fel de recunoaștere publică sau privată și nici de vreo formă de aprobare sau acord în privința artei sale, indiferent care ar fi sursa care ar emite-o. Este rebel și își exprimă rezistența totală față de diversele valori colective.Utilizează, în creație, tehnici și combinații de tehnici neobișnuite sau chiar inexistente. În privința materialelor folosite, e capabil să transforme orice în „produs” de artă: salivă, excremente, pâine mestecată, șuvițe de păr, unghii, scobitori, așchii, bucăți de ziar, de tablă, pietriș, nisip, cioburi etc”.

20 IUNIE 2013…
În cadrul expoziției din 2009, cele mai agreabile exponate au fost semnate de plasticienii români Petru Petrescu, Neculai Popa din Târpești, Petru Diaconu și Laurențiu Dimișcă. Apoi, câțiva ani mai târziu, la trecerea dintre lunile iunie și iulie 2013, în incinta hotelului ”Central”, dl. Laurențiu Dimișcă a oferit o nouă expoziție dedicată artei brute, având alături câteva nume respectabile: d-na Carmen Năstasă, directoarea Centrului ”Carmen Saeculare”, Dan Vasile Constantin și Cornel Agăleanu(vezi foto nr 22). Prezentarea a fost asigurată de scriitorul Emil Nicolae(vezi foto nr. 21). Între organizatori s-a distins Clubul Rotary. Resursele de serenitate pacifică au caracterizat și de această dată partea românească, insuficient alterată de noxe occidentale. Poate că pe bună dreptate, unul dintre istoricii promovați de editura ”Humanitas”, dl. Lucian Boia, și-a permis un titlu provocator pentru ultima sa lucrare: ”Sfârșitul Occidentului?” Printre ”fii și fiicele sărbătorii” îi putem pomeni pe Laurențiu Dimișcă(foto nr. 29), Paraschiva Agape(vezi foto nr. 27 și foto nr. 28) și Mimi Niță Revencu(vezi foto nr. 23, foto nr. 24, foto nr. 25, foto nr. 26). La diferență de mentalitate și stare de spirit îi întâlnim pe ceilalți participanți sosiți din depărtări(vezi foto nr. 30, foto nr. 31, foto nr. 32, foto nr. 33, foto nr. 34, foto nr. 35, foto nr. 36, foto nr. 37, foto nr. 38, foto nr. 39). Cu certitudine, lucrurile nu se vor opri aici. Printre stegarii artei brute nu se găsesc doar ființe directe, oneste în manifestarea lor protestatar-artistică… Decantarea se va produce cu timpul, iar conturarea unor frontier mai are de așteptat. Despre plasticianul Salvador Dali, mentorul suprarealismului european, André Breton a avut curajul să afirme că maestrul spaniol mimează suprarealismul, simțindu-se comod în compania unor căutători ai noului, care trăiesc cu impresia că s-ar afla sub jurisdicția subconștientului. Cu alte cuvinte, Dali ar fi mai degrabă un farceur într-ale suprarealismului. Nici ”regatul” artei brute nu duce lipsă de asemenea ”travestiți”! Rămâne să medităm mai atent dacă Miron Manega avea dreptate când afirma: ”Dacă ar fi să trag o concluzie, aș spune că artiștii cu școală, în căutarea unei eliberări expresive, au descoperit instrumentele corespunzatoare acestei eliberări în “arta nebunilor”, pe care au împrumutat-o mai mult sau mai puțin eficient, fiecare în funcție de propria vocație. Aici intervine însă – cred – o diferență esențială între arta total neîngradită a pacienților psihiatrici și cea a artiștilor cu școală: la primii, creația este spontană, genuină, pentru că e lipsită de referințe exterioare, pe când la ceilalți este o atitudine voluntară intr-un context anume. Iar atitudinea, fiind rațională, alterează spontaneitatea. În concluzie, așadar, este foarte greu să fii, simultan, și lucid, și nebun, deci nu știu cât de autentic “outsider” este un artist care are doctoratul în pictură. Poate că genul ar trebui redenumit”(sursa citatului: ”Finanțiștii”-20 august 2012)
ÎN LOC DE EPILOG
Cel mai sugestiv titlu întâlnit în spațiul virtual, de doi ani încoace, este proprietatea HOT NEWS: ”Ești tinichigiu, strungar sau poate coafeză? E timpul să investești în artă!” (articol semnat de Cristian Dogaru, la 7 martie 2012, poate fi găsit și pe blogul autorului: www.cristiandogaru.blogspot.com

TEXT: MIHAIL-SORIN GAIDAU