Lansare de carte Vasile Baghiu

Evenimentul va avea loc joi, 30 octombrie 2014, ora 17, la Biblioteca G.T. Kirileanu (la sala de teatru, sus), și va beneficia de prezentările scriitorilor Adrian Alui Gheorghe, Ioan Neacșu, Dorin Ploscaru și Adrian G. Romila.

Marturisire:
„Am scris romanul Fericire sub limite în doi ani, dar l-am purtat în minte şi în suflet mereu în ultimii zece ani. L-am început imediat după ce am încheiat Planuri de viață, la întoarcerea din rezidenţa elveţiană dinainte de Crăciunul din 2011. L-am scris, cu unele mici pauze, aici, în România, acasă, pe masa din bucătărie, la laptop-ul prietenos, dimineţile, pe la 4,30, până la plecarea la serviciu. A mers şi aşa, în paralel, vreau să spun, cu iureşul vieţii de la noi, chiar dacă uneori am simţit că îmi forţez limitele. Nu demult, când eram aproape de final, prin primăvară, am făcut şi vreo două vizite la sanatoriul Bisericani unde lumea din roman îşi are centrul ei de greutate, un Berghoff din nordul Moldovei mele, vizite în vederea unor minime chestiuni de documentare, dar şi pentru reanimarea unor impresii şi sentimente din perioada anilor optzeci ai primei tinereţi, în care am îngrijit bolnavi acolo. Nu este un roman autobiografic, ci unul care porneşte de la experienţe proprii şi se bazează pe ele, fără să aibă nicio ambiţie de teleportare fidelă din viaţă în pagini. Este un punct pe care îmi doream să-l ating în această incursiune de tatonare a vieţii prin scris, de înţelegere a ei. Pot spune că sunt mulţumit, iar dacă ecourile pe care le voi primi de la cititori vor fi bune, atunci va fi şi mai limpede că toată zbaterea va fi meritat.„

Text coperta a patra:
„Întâmplările de aici se petrec în mare parte în sanatoriul de tuberculoză în care am îngrijit bolnavi în prima tinereţe şi au legătură cu acel „munte vrăjit” personal. Cu toate acestea, romanul Fericire sub limite nu este autobiografic. Filtrul literar modifică lucrurile, le deformează, chiar dacă nu le falsifică. De fapt, mai presus de el clipeşte mereu un fel de ochi al minţii care vede dincolo de aparențe și încearcă să extragă un înțeles sau un sens din orice, care umanizează tehnica nemiloasă şi ajunge în final la „viaţa aşa cum e”. Scriind acest roman am sperat că voi înţelege, odată cu personajele, cum se face că nu reuşim să mergem foarte departe în încercarea noastră de a controla lucrurile, cum, cu toate acestea, nu renunţăm nicicum la credinţa că odată şi odată vom izbândi. Nu ştiu dacă am atins „secretul”, dar măcar intuiesc că la sfârșitul sfârșitului suplimentul de trăiere „live” – pe care l-am căpătat punând în pagină situaţiile de viaţă ale personajelor-persoane – îmi va oferi măcar un pic din trăirea, fericirea şi nefericirea lor. La fel ca ele, despovărat de iluzii, imun la zăngănitul ademenitor al succesului, pierdut pentru trecut şi lămurit asupra viitorului, tânjesc şi eu să mă las prins în plasa acestui prezent etern.„

Fragment din carte:
„Când eşti internat, tu cu tine însuţi, întins pe pat, unul din puţinele lucruri pe care le ai de făcut este să rezişti cu bine asaltului gândurilor. Odată cu internarea, ritmul vieţii încetineşte, dar ritmul gândurilor creşte. Acesta este poate şi motivul pentru care ajungi să crezi că maniera în care apar schimbările în viaţă ţine mai degrabă de ciudat şi bizar. Schimbarea macazului s-a făcut, e clar, îţi este şi ţie limpede, în sfârşit, trenul tău a luat-o deja pe altă linie, iar de acum încolo nu ai decât să te obişnuieşti, incet-incet, cu noul peisaj, căci nu mai contează dacă ai fost tu cel care a provocat schimbarea direcţiei sau altcineva, de la fantomatica centrală a trenurilor poate, sau chiar mai de sus.”

CV autor:
Vasile Baghiu (n. 1965, Borleşti, Neamţ) este inventatorul „himerismului”, concept şi manifest care teoretizează o direcţie nouă în poezie. Semnează mai multe volume de poeme (Gustul înstrăinării, 1994; Rătăcirile doamnei Bovary, 1996; Febra, 1996; Maniera, 1998; Himerus Alter în Rheinland, 2003; Cât de departe am mers, 2008; Depresie, 2012 – Premiul Uniunii Scriitorilor – filiala Iaşi), o culegere de proză scurtă (Punctul de plecare, 2004), două romane (Ospiciul, 2006 – Premiul Uniunii Scriitorilor – filiala Iaşi; Planuri de viaţă, 2012 – Premiul “Liviu Rebreanu” – Bistriţa), cronici literare şi eseuri în cele mai importante reviste de cultură. În 1998 îngrijeste volumul Prizonier în URSS, scris de tatăl său, Vasile Gh. Baghiu (1922-1974), în anii ‘50, imediat după întoarcerea din prizonieratul sovietic. Inclus cu traduceri în reviste şi antologii din Europa şi din alte părţi ale lumii, a obţinut, prin concurs, mai multe grant-uri literare – în Germania, Elveţia, Austria, Scoţia. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania şi al PEN-Club. A avut diverse experienţe de muncă, între care o perioadă de şapte ani îngrijind bolnavi ca asistent medical la un sanatoriu de tuberculoză, care i-a influenţat creaţia. Licenţiat în psihologie, este în prezent psiholog la Direcţia de Sănătate Publică Neamţ şi cadru didactic la Şcoala Postliceală Sanitară din Piatra Neamţ. Este casatorit si are doi copii.