LA MULȚI ANI, 2017!

Mai sunt câteva clipe din noul an şi ne pregătim de momentul sărbătorii. La cumpăna dintre ani, fiecare dintre noi ne punem o dorinţă pe care o visăm cât mai grabnic împlinită. An de an, trecem prin acelaşi ritual şi de fiecare dată ne spunem nouă înşine că de mâine vom fi mai buni, mai înţelegători şi mai plini de dragoste. În noaptea magică ne aruncăm rufele murdare la coţ şi îmbrăcăm straie de sărbătoare. Alături de cei dragi, ne simţim sufletele curate. Din păcate, totul nu este decât o cruntă amăgire de-o noapte, ca o amantă uitată într-o cameră de hotel. Odată intraţi în noul an devenim cu toţii ceea ce am fost de-o viaţă şi uităm poate prea repede ceea ce ne-am propus să fim. Luăm viaţa de la început, cu toate necazurile şi bucuriile ei, şi noaptea cădem răpuşi de răul pe care l-am făcut, sau nu, peste zi. Nu mai avem timp să ne întrebăm nici măcar dacă binele nerostit foloseşte celor din jurul nostru. Plini de resemnare, ne spunem în gând un „Asta-i viaţa!” Şi pornim la un nou drum cu gândul anului ce va veni. Şi la cumpăna căruia ne umflăm în pene din nou, ca de fiecare dată, şi ne lăudăm ce buni şi deştepţi am fost în fiecare zi a anului ce a trecut. Uităm însă de oglinda vieţii, în faţa căreia fiecare lucru urât din noi iese la iveală în cearcăne şi riduri greu de astupat cu iluzii şi amăgiri.

E început de an şi încetul cu încetul ne lepădăm de anul care va încremeni în istorie ca o haină prea uzată şi păşim, frecându-ne palmele de mulţumire, în întâmpinarea timpului, ştiind că el va pune pe noi o altă haină, nou-nouţă. Păşim în 2017 cu vise, planuri, idealuri. În euforia noastră uităm uneori să ne privim în ochi şi să ne întrebăm dacă în nota de plată pe care a lăsat-o anul vechi avem ceva neachitat. Ca de fiecare dată în aceste momente, ne gândim că am lăsat ceva în urmă şi că acel ceva este o părticică din viaţa noastră luată de anul stins şi dusă cu el în mormântul său de istorie.

De cele mai multe ori, prinşi în euforia nopţii de Revelion, ne bucurăm inconştienţi de curgerea timpului, fără să ne dăm seama că fapt îl ucidem. De aceea, în noaptea asta, viaţa are două feţe. Una pe care se citeşte bucurie şi o alta, schimonosită de durere şi crispată de tristeţe. Un ochi râde la gândul îngropat în speranţă, iar celălalt varsă o lacrimă în amintirea anilor din urmă. Fiecare început de an reprezintă o bucurie că viaţa curge înainte. Dar şi un moment de tristeţe că fiecare clipă trecută peste noi ne apropie tot mai mult de eternitate. În noaptea Anului Nou ridicăm cupa cu şampanie pentru gândurile noastre. În acest moment vrem să ştim că idealurile noastre sunt reale şi că, dacă avem puţin noroc, vom putea fi fericiţi. Fiindcă numai cel care iubeşte viaţa poate avea o şansă în înfruntarea cu infinitul. La cumpăna anilor ne prefacem rănile în speranţe, întelegînd că focul a apărut atunci când primul om s-a lovit de prima întrebare, iar apoi el a rămas singurul mijloc de a lupta împotriva cenuşii…

De două milenii, cineva întoarce la miezul nopţii clepsidra şi ne şopteşte că există timp pentru a ne face iluzii ca să scormonim prin cenuşa lor mai târziu, învinovăţind destinul. Sau să primim lecţii şi să le uităm după aceea, aidoma unor daruri pe care nu le înţelegem. Dorinţa este de multe ori un fel de provocare a destinului iar acum, când începe aventura unui An Nou, să fiţi sănătoşi cu toţii, pentru că astfel viaţa celor mulţi are infinite şanse. Cu posibilităţile care sunt, atâtea cât 2017 şi le poate îngădui, să sperăm cu toţii în mai bine. La mulţi ani!

ECHIPA ZIARPIATRANEAMT.RO