Istoria Romaniei postbelice – recuperarea memoriei colective
Miercuri, 23 noiembrie, la Colegiul National de Informatica din Piatra Neamt s-a desfasurat Simpozionul “ Istoria Romaniei Postbelice-Recuperarea memoriei colective”. Invitati au fost prof. univ. dr. Ioan Ciuperca din cadrul Facultatii de Istorie, UAIC Iasi, prof. Luminita Georgeta Virlan, inspector scolar general al ISJ Neamt, prof. Elena Preda, inspector scolar de specialitate.
Simpozionul a incheiat un proiect educational ce s-a derulat la CNI Piatra Neamt, care a pornit de la faptul ca generatia tanara manifesta un interes tot mai scazut fata de istoria nationala si ca elevii cunosc foarte putine lucruri despre o perioada istorica relativ apropiata lor, perioada Romaniei comuniste (1948-1989).
Coordonatorii proiectului au fost prof. dr. Mihai Lostun si prof. Cristina Iftimie.
Din respect pentru munca tuturor copiilor implicati in acest proiect nu vom dezbate amanuntit prezenta cotidiana a fostilor comunisti printre actuali profesorii din Neamt. Dar asta nu inseamna ca va uita cineva vreodata de profesorii ca tovarasul Mihai Lacatusu, fost profesor de fizica in cadrul acestui liceu, care impartea tovaraseste picioare in cap copiilor obraznici, pentru ca dupa revolutie sa ajunga inspector scolar si acum sa se ocupe de nu stiu ce proiecte, tot in sfera educationala, sau, ca sa ramanem in cadrul aceluiasi liceu, ne amintim foarte bine si de cine coordona cu mana de fier organizarea Uniunii Tinerilor Comunisti si anume tovarasa, actuala doamna profesor Rosu si de aici incolo discutiile pot continua la infinit, comunismul si comunistii de ieri fiind democratii si pedagogii de azi .
Pentru o pastrare corecta a memoriei colective credem ca ar trebui sa cunostem si atrocitatile care s-au intamplat in Neamt si sa aratam cu degetul si spre cameleonii din invatamantul nemtean care acum se dau fecioare .
Inchei prin a ma intreba de ce nu ies acesti profesori public sa se impace cu ei insisi si cu toata lumea si sa ceara scuze tuturor copiilor care au suferit din cauza lor pe vremea comunismului? Ar fi prea mult pentru ei acest gest? Oare pentru simplul fapt ca fostii elevi au iertat asta inseamna pentru ei ca s-a si uitat ce faceau?
Iosub Robert
Am convingerea că un proiect precum “Istoria Romaniei postbelice – recuperarea memoriei colective” necesită o pregătire serioasă. Sistemul comunist a scos în față proprii săi activiști, propagandiști, specialiști, securiști, torționari, criminali, slugi și turnători la Securitate. Dar a existat și o Românie a celor umiliți, a celor urgisiți și prigoniți! Despre ei s-a discutat și s-a scris abia de vreo două decenii încoace, incomplet, haotic și insuficient. Este un început. Mutații radicale în mentalitatea colectivă nu s-au produs la modul revoluționar, fundamental pentru a-i ține într-o izolare educativă pe toți cei care conlucrau cu dulăii regimului bolșevic, la modul terorist. Astăzi avem surpriza de a constata că importante demnități publice au fost ocupate de o întreagă aghentură a terorismului comunist postbelic, începând cu activiștii ceva mai mărunți până la securiștii și turnătorii cei mai scârboși! Nu au ce căuta în demnități publice, în administrație cei care s-au mânjit cu bolșevicii, securiștii și turnătorii! Dacă se aplica în 1990 punctul 8 din ”Proclamația de la Timișoara”, care reglementa, pentru o perioada de numai cinci ani, retragerea vremelnică și controlată a colaboraționiștilor bolșevici din politică și administrația publică, România avea astăzi un alt statut, un alt nivel de curățenie publică. Din păcate, în administrația publică există răufăcători, în parte nominalizați și cunoscuți care otrăvesc România, care pradă cu ferocitate România, care batjocoresc și profanează tot ce întâlnesc în cale, tot ce nu le convine. CARACATIȚA complicităților vinovate a menținut sărăcia, prădăciunile și frica, nesocotind până și bunul-simț! Mult mai vinovați sunt cei care au propulsat acest soi de bandiți și banditism! Trebuie să plătească!
Dle Iosub, dta ai vazut activist de partid sau UTC care sa-si recunoasca vina? Toti activistii de pe o treapta mai inalta nu spuneau ca au gresit ci ,,s-a gresit tovarasi” adica, daca greseau ei era vinovata toata colectivitatea.Imi pare rau sa spun ca toate cadrele didactice erau o pepiniera a activistilor iar cele de sex feminin abia asteptau o casatorie cu un activist chiar daca era aproape analfabet ptr a prinde o catedra la oras sau o functie politica PCR sau UTC. Au fost si mai sant si unele exceptii,cand niste ,,nebuni” frumosi isi mai puneau sufletul pe altarul invatamantului,spre vesnica recunostinta.