Internetul şi explozia informaţională
În ultimele decenii s-a remarcat o ascensiune rapidă a mediului digital şi a Internet-ului, culminând cu o transformare a acestora în spaţii infinite de depozitare a resurselor electronice. Inevitabil, s-au dezvoltat instrumente specifice de organizare a acestor resurse informaţionale.
Explozia informaţională şi tehnologia comunicaţiilor fac accesibile variate resurse de cunoaştere. Internetul şi World Wide Web au impus conceptul de bibliotecă cibernetică sau bibliotecă virtuală care găzduieşte documente electronice. Datorită vitezei rapide şi capacităţii de a stoca mari cantităţi de informaţii în mediu electronic, Internetul a influenţat modul în care informaţia este creată şi distribuită.
În mod paradoxal, aceleaşi atribute sunt cauza principală a problemelor de accesare a informaţiilor pe suport electronic. O muncă semnificativă este depusă în vederea elaborării principiilor de codificare a informaţiei pentru o regăsire mai eficientă a acesteia.
Secolul al XVII-lea a fost profund marcat de explozia informaţională, Leibniz fiind cel care a atras pentru prima dată atenţia asupra „poluării informaţionale provocate de raportul dintre documentele valoroase tipărite şi cele inutile, efemere, de calitate intelectuală sau morală îndoielnică şi asupra efectului pe care o va avea asupra cititorului”.
Societatea actuală nu este una a dezordinii absolute şi nici una a ordinii desăvârşite. Este domeniul unde ordinea şi haosul coexistă, se împletesc şi se confruntă permanent. În esenţă, se impune o selecţie la nivelul informaţiilor prin intermediul sistemelor de indexare care îndrumă utilizatorii către informaţii fiabile, relevante, extrase din iminentul haos informaţional.
Trecerea de la sistemul tradiţional (tangibil) la cel modern (virtual/intangibil) de organizare a cunoaşterii umane este resimţit de specialiştii în indexare deoarece ei trebuie să dispună de capacitatea de asimilare şi utilizare a noilor tehnologii pentru a preveni un eşec profesional, şi anume, acela de a nu mai putea distinge informaţia esenţială de balast.
Instrumentele virtuale (motoarele de căutare în mediu online) sau cele materializate în forme tipărite sau electronice (bibliografii, cataloage, directoare) sunt câteva dintre mijloacele de regăsire a informaţiei dorite. Acestea variază ca eficienţă, iar cele care sunt susţinute de un schelet construit pe forme ale limbajului natural întâmpină, adesea, probleme în incapacitatea de a depăşi graniţele lingvistice.
În procesul de regăsire a unei informaţii, strategiile de căutare devin mai eficiente dacă au ca punct de referinţă informaţia organizată conform unor sisteme de clasificare bine construite. Rolul principal al specialiştilor este de a studia modul în care sistemele de organizare a informaţiei se articulează pe cerinţele comunităţii de utilizatori pentru a promova perfecţionarea şi valorificarea culturii colective.
La început de secol al XXI-lea, putem identifica primele semne ale unei mutaţii culturale de amploare. Majoritatea produselor intelectuale sunt stocate pe documente digitale disponibile online sub formă de texte, imagini, sunete, muzică etc. De asemenea, dispunem de multiple software-uri capabile de a filtra, interpreta şi transforma datele digitale. Universul cunoaşterii este mereu dinamic, iar mediul electronic devine capabil să gestioneze şi să depoziteze memoria digitală comună.
Provocarea specialiştilor intervine în momentul în care această memorie colectivă trebuie exploatată la reala sa valoare. O problemă în acest sens este dată de pluralitatea limbilor naturale, incompatibilitatea şi inadaptarea numeroaselor sisteme de indexare moştenite din epoca materialelor tipărite care nu au fost concepute pentru a se plia pe structura mediului electronic. O altă problemă este dată de dificultăţile pe care le întâmpină domeniul IT în evidenţierea semnificaţiei documentelor, deci a indexării pe text prin analiza conceptelor.
Este necesar, cu toate acestea, un efort comun al specialiştilor din multiple domenii ale cunoaşterii pentru a depăşi acest prag al dificultăţii în organizarea şi regăsirea resurselor informaţionale cu scopul de a dovedi că orice noutate în evoluţia cunoaşterii poate fi gestionată cu responsabilitate şi dăruire profesională.
M.I.
