Înalta Curte a admis recursul în casație solicitat de Ionel Arsene privind sentința care l-a condamnat la închisoare
DNA și Ionel Arsene au depus la Înalta Curte de Casație și Justiție o cerere de recurs în casație privind sentința din dosarul 431/103/2018 care vizează infracțiuni de corupție și trafic de influență. Ultima sentință, dată la Brașov, l-a condamnat pe Ionel Arsene, fost președinte al CJ Neamț, la 6 ani și 8 luni de închisoare cu executare. Între timp, acesta a obținut la o instanță din Italia o decizie de respingere a extrădării în România.
Pe 15 iunie 2023, completul de judecată al secției penale a ÎCCJ a admis cererea de recurs în casație, o cale de atac extraordinară prevăzută de lege pentru contestarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond. Cauza se va judeca pe 14 septembrie 2023, cu citarea lui Ionel Arsene.
- Complet de judecată: C10 – filtru
- Numărul documentului de soluționare: –
- Data documentului de soluționare: 15.06.2023
- Tipul documentului de soluționare: Încheiere admitere in principiu
- Soluție: Recurs în casaţie – Admis în principiu
- Detalii soluţie: Admite, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bacău şi inculpatul Arsene Ionel împotriva deciziei penale nr. 190/Ap din data de 10 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Braşov – Secţia penală. Trimite cauza Completului 10, în compunere de 3 judecători. Acordă termen la data de 14 septembrie 2023, C10, cu citarea recurentului inculpat Arsene Ionel şi asigurarea apărării acestuia (apărători aleşi şi/sau din oficiu). Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2023.
În cererea de recurs în casație, Parchetul a contestat aplicarea prescripției sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență în 2013, cerând Înaltei Curți să îl condamne pe Ionel Arsene și pentru această infracțiune la o pedeapsă cu închisoarea.
Pe de altă parte, Ionel Arsene contestă procedura, arătând că apărarea a invocat, atât în instanța de fond, cât și în cea de apel, excepția de necompetență a tribunalului, precizând că având în vedere demnitatea publică pe care o exercita la acel moment cauza intra în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, apărarea mai invocă și o interpretare eronată a probatoriului de instanțele de fond și de apel, argumentând că în cazul denunțurilor formulate de Gheorghe Ștefan pentru a-și reduce pedeapsa s-au dispus soluții de achitare sau de netrimitere în judecată.
Dosarul pentru care este judecat Ionel Arsene are la bază un denunț formulat de Gheorghe Ștefan în 2017 pentru care s-au aplicat soluții de clasare sau disjungere, drept urmare, din punctul de vedere al apărării nu poate fi considerat un martor veritabil. De asemenea, înregistrările ambientale atașate ca probe (cu tehnică DNA – ST) nu sunt concludente și există suspiciuni că ar fi fost „regizate” de martori, afectând principiul aflării adevărului. Tehnica pusă pe martori i-a transformat în colaboratori, fără a fi autorizați, solicitându-se excluderea acestor interceptări deoarece încalcă codul de procedură penală. Apărarea mai arată că instanța de apel a luat în considerare doar afirmațiile martorilor în loc să se solicite și expertize de specialitate.
Concluziile avocaților lui Ionel Arsene converg spre ideea că nu s-a respectat principiul prezumției de nevinovăție, inculpatul fiind considerat de la bun început vinovat, iar sentința s-a bazat pe probe neconcludente, declarații contradictorii, înregistrări cu tehnică interpretabile, analize sumare care nu au luat în considerare stenogramele convorbirilor și înregistrărilor și martori care nu pot fi considerați obiectivi.
***
În general, recursul în casație poate fi introdus în situațiile prevăzute expres de lege, atunci când se invocă încălcări ale legii sau aplicarea greșită a acesteia de către instanța de fond. Astfel, se poate invoca, de exemplu, aplicarea eronată a normelor de drept material sau procesual, neacordarea de probe sau administrarea greșită a acestora, nerespectarea procedurilor legale sau încălcarea drepturilor fundamentale ale părților.
Recursul în casație se exercită în termenul legal prevăzut de lege, iar motivarea acestuia trebuie să fie temeinică și să se bazeze pe argumente solide și relevante. Instanța competentă să judece recursul în casație este Înalta Curte de Casație și Justiție, care analizează atât aspectele de drept, cât și aspectele de fapt ale cauzei.
În cazul în care Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul în casație pe baza unor motive temeinice, hotărârea instanței de fond poate fi anulată sau modificată în întregime sau în parte. De asemenea, Înalta Curte poate trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond dacă consideră că aceasta a fost soluționată greșit.
Este important de menționat că exercitarea recursului în casație nu suspendă executarea hotărârii instanței de fond, cu excepția situațiilor prevăzute de lege sau în cazul în care se solicită suspendarea executării prin cererea de recurs.
Procedura de recurs în casație are un rol important în asigurarea unei corecte aplicări a legii și a dreptății, oferind posibilitatea părților de a contesta hotărâri care le-ar putea afecta drepturile și interesele.
Reamintim că un proces similar, judecat la ÎCCJ, l-a achitat pe fostul primar al municipiului Piatra-Neamț, după ce o instanță de fond l-a condamnat la închisoare. Apelul DNA a fost respins și, de asemenea, precizăm că nu s-a invocat prescripția.
