HÂRDĂUL NESIMŢIRII. ÎNTRE OUL LUI PINALTI ŞI STATUIA LUI KOGĂLNICEANU

10
Motto:
Un pet dispare în 800 de ani. Nesimţiţii niciodată! Deşi sunt biodegradabili”-Liviu Mihaiu

În municipiul Piatra Neamţ, marelui politician şi istoric unionist Mihail Kogălniceanu(6 septembrie 1817 – 20 iunie 1891) i s-a ridicat o statuie, ronde-bosse. “Statuia lui Mihail Kogălniceanu, realizată în stil neoclasic, a fost turnată din bronz de bună calitate la Berlin şi adusă la Piatra Neamţ în aprilie 1913. Era înaltă de 2,60 m şi a fost aşezată pe un soclu de 1,60; ea îl prezintă pe Mihail Kogălniceanu în mişcare, într-un moment de protest la adresa marilor puteri, la Congresul de la Berlin din iulie 1878, când se realiza recunoaşterea condiţionată a independenţei României. Pe soclul statuii se află o placă de bronz ce redă, în basorelief, un preot în faţa bisericii, dând citire “Decretului de promulgare a legii de împroprietărire” din 1864 şi un grup de ţărani, o parte în picioare, o parte în genunchi, ţărani care ascultă cu multă atenţie conţinutul documentului care le-a marcat fundamental condiţia. Realizarea statuii lui Mihail Kogălniceanu a costat în final 15.000 lei, din care 12.000 lei au fost strânşi prin liste de subscripţii, iar restul de 3.000 lei au fost o parte primiţi de la guvernul condus de Titu Maiorescu şi o parte de la soţii Lucia şi Leon Bogdan – originar din Dobreni- , fiica şi ginerele marelui om politic. La strângerea fondurilor au contribuit substanţial şi primarul de atunci al oraşului, Dumitru Corbu, ajutorul de primar Nicu Albu, ofiţeri şi cadre didactice din Piatra Neamţ”(sursa: ProHistoria, marţi 10 martie 2009). Comanda a fost încredinţată unui mare sculptor al vremii, C. Wladimir Hegel(1839-1918), reprezentant de seamă al neoclasicismului românesc. Deşi a fost luat drept german, el provine dintr-o respectabilă familie de artişti polonezi sosită în România, din Austria. Datorită măiestriei sale a devenit unul dintre apropiaţii regelui Carol I şi al reginei Elisabeta(Carmen Sylva). Şi celebra statuie dedicată lui Miron Costin, din Iaşi, poartă semnătura sculptorului W. Hegel(vezi foto nr. 1). Această operă de artă a fost finanţată de regele Carol I, printre donatorii de seamă numărându-se trei dintre oraşele judeţului nostru, Piatra Neamţ, Roman şi Târgu Neamţ, alături de filantropi cu nume de mare rezonanţă: Doamna Elena Cuza, Î.P.S. Iosif Năniescu Mitropolitul Moldovei, Iaşului şi Sucevei, Eforia Spitalelor Brâncoveneşti etc. Prin grija lui V. A. Urechia, la baza fundaţiei monumentului au fost depuse osemintele cronicarului în ziua de 12 iunie 1888. Anterior, la 8 iunie 1888, s-a deschis cripta Costineștilor aflată în capela familiei, de pe moşia Brănişteni-Barboşi(Roman). Acolo s-au găsit osemintele celor doi frați, Velicico și Miron Costin, decapitaţi din ordinal domnitorului analfabet Constantin Cantemir, în anul 1691.

Pe sub ochii şi mâna lui Hegel a trecut, în perioada 1898-1902, şi Constantin Brâncuşi, sculptorul care va înnoi în plan axiologic, şi nu numai, sculptura modernă a secolului al XX-lea”(Nicolae Mareş-Dacia literară, nr. 91/iulie 2010: “Wladimir Hegel – reprezentant de seamă al artei monumentale româneşti”).

Statuia politicianului unionist Mihail Kogălniceanu din Piatra Neamţ, a avut o soartă accidentată: sub administraţia comunistă i s-a schimbat de câteva ori amplasamentul, apoi a fost azvârlită într-o locaţie nedemnă, ferită de ochii trecătorilor. Foarte puţin a lipsit să ajungă la topit! Pînă la urmă, i s-a rezervat o vecinătate convenabilă, în apropierea Muzeului de Istorie(fostul Palat Administrativ). În ultimele două decenii, starea monumentului a fost lăsată la voia întâmplării! Plăcile decorative din travertin, care îmbrăcau postamentul, s-au desprins de pe soclu într-un ritm alert, pe măsură ce concetăţenii urbei noastre erau agresaţi-crescendo, cu tot soiul de inovaţii-kitsch, inclusiv prin transformarea Mântuitorului Iisus Hristos în agent electoral cu ajutorul pseudo-felicitărilor politice, azvârlite cu nemiluita asupra românilor prădaţi de pensii şi jefuiţi crâncen prin intermediul nevinovatei gigacalorii. Aspectul soclului statuii este jalnic şi miroase puternic a nesimţire! Un monument de o asemenea valoare şi semnificaţie merită placat cu marmură neagră, sau albă, dar carierele de marmură din România au încăput pe mâna unui mare bogătan de la P.D.L, dl. Videanu, aşa cum municipiul nostru se află pe mâna administraţiei portocalii, sub mandatul primarului Gheorghe Ştefan, şeful P.D.L-Neamţ. Prin urmare, nu trebuie să ne mirăm că a dispărut orice urmă de respect faţă de istoria României, faţă de marile personalităţi ale culturii naţionale şi întregirii neamului românesc. Prin dinamitarea cu extremă răutate şi batjocură a învăţământului românesc se urmăreşte insistent ştergerea memoriei poporului român şi profanarea marilor modele de conduită. Evidenţa faptelor scuteşte comentariul. Regretatul academician şi reputat istoric român Florin Constantiniu a declarat, printre altele, în ultimul său interviu din 4 ianuarie 2011( pentru “Jurnalul Naţional”) ziaristului Ion Longin Popescu: “Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii! Ce-mi doresc în 2011? Să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi. Întrucât sunt prea bătrân pentru a mai emigra, cum nu există la noi clinici de eutanasiere voluntară, cum procurarea Furadanului salvator e oprită prin lege, nu-mi rămâne decât să-l rog pe Dumnezeu să mă ia la El rapid şi uşor”. Nu există bani pentru conservarea unui bun patrimonial, dar se găsesc sume exorbitante pentru profanarea cimitirelor voievodale şi inventarea unui tunel inutil. Nu se găsesc bani pentru recondiţionarea unui soclu pe care veghează un iubitor al României, dar se găsesc bani pentru tot soiul de fluturaşi, ciuperci-zburătoare şi iepuraşi electrici! Este o chestiune de discernământ? Sigur că da! Discernământul dă de furcă autorităţilor! Sărbătorile pascale s-au evidenţiat şi prin împestriţarea oraşului nostru cu imense ouă decorative, de diferite culori. Sunt celebrele ouă electrice ale lui Pinalti(vezi foto nr. 3)! Un asemenea ou se află cam la jumătatea distanţei dintre un W.C-public şi statuia lui Kogălniceanu. O întrebare persistă supărător: oul lui Pinalti poate să facă legătura între aceste două… civilizaţii?

Text şi foto: MIHAIL-SORIN GAIDAU

whatsapp

aplicatie android ziar neamt

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și
10 Comentarii
  1. Antonio Banderas spune

    felicitari domnule Gaidau. sincer sa fiu m-a impresionat agresivitatea dumneavoastra si totodata decenta limbajului fata de niste iresponsabili. n-am prea inteles implicarea in aceasta afacere a asazisilor comunisti (personal sunt convins ca daca erau asa porniti pe rele precum spuneti, topeau tot si n-ati mai fi avut acum ocazia sa scrieti randurile de mai sus). desi n-am fost nici macar membru de partid si din multe puncte de vedere nu eram de acord cu ce se intampla atunci in romania, ca urmare a ceea ce se petrece in romania postdecembrista ma simt nevoit sa recunosc ca acel regim a fost benefic pentru tara. parerea mea este poate distorsionata de amintirile din acele vremuri cand eram mai tanar si n-am putut sa vad o pornire spre distrugere a acelor oameni. de aceea, daca aveti ceva argumente plauzibile despre comportamentul sau intentiile celor de atunci m-as bucura daca m-ati ajuta sa-mi schimb parerea despre hai sa le zicem comunisti.

  2. Mihai Taraboanta spune

    Felicitari pentru articol d-le Gaidau,foarte bine pusa problema si deasemenea felicit pe tanarul Roca Florin pentru inutiativa.Cat despre d-ul Horia ce sa zic ,doar ca are o alta opinie si o respect,chiar daca nu sunt de acord cu dumnealui.

  3. MIHAIL-SORIN GAIDAU spune

    @ Horia. Nu înţeleg ce aţi înţeles dumneavoastră din articolul meu! Încep cu sfârşitul comentariului dumneavoastră: 1. Am deschis subiectul cu un citat:” UN PET DISPARE ÎN 800 DE ANI etc”. Am scris „PET”, nicidecum „poet”! 2. Am propus un subiect cu o chestie punctuală: starea jalnică a soclului statuii politicianului român Mihail Kogălniceanu. Faptul că se găsesc bani pentru fleacuri şi doar accidental pentru conservarea decentă a unui bun de importanţă deosebită este grav. 3. Tema acestui modest articol nu a fost tabăra de sculptură şi soarta unor lucrări executate în urmă cu mai bine de trei decenii. 4. Despre calitatea acelor sculpturi nu mă pronunţ aici, pentru că nu este cazul. Eu nu sunt decât un simplu vestitor, cu puteri mărunte şi limitate. Degeaba îmi reproşaţi tocmai mie că greşesc. Dacă aveţi nemulţumiri faţă de ceea ce se întâmplă aici în oraş, cunoaşteţi a cui vină este. 5. Tema articolului nu a fost dedicată gradului de cultură al primarilor din acest municipiu. Toţi au fost, înainte de toate, propulsaţi de partide politice, au executat mandate politice mai mult sau mai puţin inspirate. 6. Trebuie să fi Dumnezeu, Dante Alighieri, Umberto Eco, Jorge Luis Borges, George Călinescu, Tudor Vianu, Ion Frunzetti, Dan Hăulică sau Eminescu pentru a te putea pronunţa sever şi calificat asupra gradului de cultură al contemporanilor noştri locali. Dacă dl. Radu Varia(soţul Marianei Nicolesco şi secretarul personal al lui Salvador Dali)vedea piesele care compuneau ansamblul de lucrări despre care aţi pomenit, s-ar fi pronunţat într-un anume fel, cu certitudine, calificat şi decisiv. 7. În articolul prezentat nu mi-am propus să fac analiza literară a producţiilor proletcultiste, nici să dezgrop morţi ca M. Beniuc, A. Toma, Ştefan Petică, M. Breslaşu etc. 8. În ceea ce-l priveşte pe Pinalti şi Consiliul său Local, aceştia sunt marcaţi de importante proiecte faraonice care nu schiţează gestul că vor produce bani pentru bugetul local, deocamdată. 9.În ceea ce priveşte finanţarea lucrărilor literare aparţinând unor intelectuali nemţeni trebuie să cercetaţi mai atent ce surse de finanţare au avut, ce sponsorizări, pentru a nu-l gratula excesiv şi mai puţin întemeiat pe edilul urbei. Ca să nu greşiţi. Dvs. susţineţi cu mare părere de rău: ” “crapă” Piatra de poeţi,prozatori,critici, reviste literare”! Despre aceşti oameni se vorbeşte frumos, inclusiv peste hotare, nu numai la Bucureşti. Ei sunt printre puţinele izvoare de „aur cenuşiu”(vorba venerabilului prof. univ. dr. Mircea Maliţa) de care putem fi mândri. Pentru că fabrici şi uzine nu mai există. Doar produsele minţii lor mai reuşesc să treacă graniţa, elogios.

  4. Horia spune

    GRESIT, D-le Gaidău. Căutaţi vinovaţii acolo unde trebuie. Din 1990 şi până acuma s-au distrus majoritatea statuilor din Piatra Neamţ. Era un oraş al statuilor (era şi o tabără de creaţie celebră la Piatra), tabără care a înnobilat oraşul. Operele create atunci şi donate oraşului au fost distruse. Voi aminti doar câteva: monumentul eroilor de la 23 August zace spart în cimitirul de sub Pietricica; Grupul statuar Independenta 1877 a fost demolat să facă loc unui chioşc de flori etc, etc. Vina e desigur a primarilor – de o cultură submediocră – dar MAI ALES a ASA ZISILOR OAMENI DE CULTURA(„crapă” Piatra de poeţi,prozatori,critici, reviste literare etc) care au APROBAT această DISTRUGERE. Nici un monument nu se putea muta fără APROBARE SCRISA a Directiei de cultură (cine a lucrat acolo,de cine e condusă ?!).Aţi auzit de vreun protest al intelectualilor ??? Au tăcut precum „pupincuriştii” lui Ceauşescu ! Starea monumentului lui Kogălniceanu este IMPUTABILA, în primul rând, marelui poet contemporan care conduce Direcţia de cultură…Nu vreau să-l apăr dar Pinalti e vinovat doar că le dă bani acestor intelectuali sa-şi publice operele. Aşa că, domnule Gaidău ia aminte: un poet poate să dispară în 8 ani, nu în 800.Mai ştie cineva ceva de Alexandru Toma ?Sau Marcel Breslaşu ?

  5. badea Ion spune

    Foarte la tinta articolul dumneavoastra! Pacat ca romanul infometat de taierea salariilor si saracit peste masura de crestarea gigacaloriilor nu mai are puterea de a se razvrati impotriva prostului gust, dispretului valorilor nationale in schimbul parvenitilor din fruntea obstii care nu urmaresc decat ingrosarea buzunarului lor. Pentru a salva aceasta statuie, poate e nevoie de o campanie, stimati concetateni: ”Dati un leu pentru Ateneu!”

  6. Florin Constantin Roca spune

    Multumim pentru informatii si pentru luarea de atitudine d-le Gaidau ,poate se molipsesc cat mai multi Pietreni si vor avea curaj sa-si spuna opinia.Am discutat cu Pinalti imediat dupa ce a iesit Primar de situatia statuii marelui Liberal Mihail Kogalniceanu,pe cand Pinalti era proaspat vopsit Liberal acum dupa atitea culori si prespalari s-a imbolnavit la propriu si la figurat.Mi-a spus”pune ba pe hartie sunt bune ideile sa le dau la astia sa faca”,apoi m-am prezentat cu totul scris ,propuneri cu respectiva statuie sa puna o placa in care sa se informeze cine a fost,ce a realizat si ce opinii politice a avut acest mare om politic.I-am propus sa mai investesca si in alte statui ca astea raman in urma ss nu chiciurile cu caracatitile consumabile de energie electrica,risipa din banii publici,apoi am punctat si pistele de biciclete plus alte cateva idei benefice pt cetateni.Nu a realizat nimic in afara de faptul de a gasii tot felul de chestii consumatoare de energie pentruca asta e interesul dumnealui si celor apropiati nu realizarea de lucruri care sa infrumuseteze cu adevarat municipiul si sa aduca un plus de valoare arhitecturala.

  7. MIHAIL-SORIN GAIDAU spune

    @WChirila.Parţial, aveţi dreptate, în sensul că am găsit un citat potrivit, preluat de la Liviu Mihaiu. Nu am avut timp să număr ouăle primarului,pentru că nu sunt atât de intim cu dumnealui aşa cum sunteţi dumneavoastră. Dacă aţi avut timp să vedeţi despre ce este vorba în articol, este mai mult decât suficient. Să fiţi sănătos.

  8. cititor spune

    Inca o data, felicitari pentru tinuta scrierilor dumneavoastra.Va aduc aminte ca orasul era plin de lucrari de arta,ramase in urma taberei de sculptura.A ramas numai I.Creanga,pozitionat la „sindicate”.Probabil, daca aveau ca tematica fotbalul ,aveau soclu de doi metri inaltime.Stie cineva unde se afla restul?

  9. MIHAIL-SORIN GAIDAU spune

    @nationalistu`. Articolul prezentat vizează ceva grav, fiind o atitudine firească de cetăţean educat în anumiţi termeni, în conformitate cu anumite repere şi rigori româneşti. Indiferent de rating, de audienţă, românilor trebuie să le oferi şi subiecte de altă factură decât cele frivole,de scandal ieftin şi de mahala. Când românul va face un mic efort să citească şi altceva decât gunoaiele unor impostori atunci calitatea discernământului său va creşte. Cetăţeanul va deveni pretenţios şi critic la adresa oricărui lucru făcut de mântuială. Pentru asta trebuie răbdare. Pe dumneavoastră v-a deranjat semnătura unui ziarist, Liviu Mihaiu. Eu îl cunosc mai bine decât dumneavoastră. Îl cunosc din ianuarie 1990, de pe vremea când lucra la săptămânalul proaspăt înfiinţat „CAŢAVENCU”, o publicaţie care a început prin a fi vândută iniţial în Gara de Nord a Bucureştiului prin intermediul redactorilor şi a celor 3-4 prieteni ai lor. Ulterior, revista şi-a schimbat numele în „Academia Caţavencu”, apoi iar au intervenit sincope şi redefiniri, despărţiri etc. Mă mulţumesc să vă spun că v-aţi pripit în privinţa unui om de toată isprava, de foarte bună calitate profesională. Mie mi-a plăcut citatul şi l-am folosit fără discriminare. Nu am considerat oportun să aleg un citat din „Faptele Apostolilor”, nici din „Filocalie” doar pentru a mulţumi pe cineva anume. Despre citat, maxime şi plantarea lor adecvată se studiază în Universităţile serioase cel puţin o jumătate de an. Probabil că şi în România este aşa. În China se studiază un celebru roman, sub toate aspectele, vreo trei ani de zile. E vorba de „Visul din Pavilionul Roşu”. Cam tot atâta timp se studiază inscripţiile pietrelor de mormânt şi caracterele utilizate la elaborarea lor în diferite epoci, din perioada Xia, Zhou, Tang, Ming, Quing şi până la debarcarea ultimului împărat chinez, Pu Yi(Aisin Gioro) şi instaurarea Republicii sub preceptele părintelui Chinei moderne după Revoluţia de la 1911, domnul Sun Yat-sen. Dintre culegerile de maxime şi aforisme celebre pe care le-apregătit pentru tipar Erasmus din Rotterdam, azi nu se mai vorbeşte despre nici-una. Lumea a conservat doar o cărţulie hazlie(şi ea este o probă de erudiţie), „Elogiul Nebuniei”(Laus Stultitiae), scrisă în vreo două săptămâni, pe când traversa Alpii şi Franţa ca să ajungă la amicul său englez, Thomas Morus. Rareori se vorbeşte despre alta, „Scrieri despre pace şi război”.Este foarte simplu să ştampilezi pe cineva cu un epitet urât. Dacă găseam un citat potrivit la Gheorghe Ştefan, Baciu, sau Tărâţă îl foloseam fără discriminare. Nu mi-am propus să fac pe plac cuiva. Mă interesează să tratez acceptabil şi onest un subiect.

  10. nationalistu` spune

    Multumim domnule Gaidau. Este mare nevoie de astfel de informatii si de astfel de continut al unor articole.Din pacate cu audienta subiectelor de acest gen stam foarte foarte prost.As avea totusi sa va reprosez ceva.Nu cred ca unul ca Liviu Mihaiu pe care lumea-l stie ca pe un cal breaz merita sa fie citat.Stim cu totii ca omul este o lichea oportunista si nu vede decat profituri,pentru care calca si pe cadavre.Ati fi putut gasi zeci de mii de citate apartinand unor oameni infinit mai valorosi decat un gandac.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate