Fenomenul de „pițiponcăreală” sau cum să fii cool

E un trend, nu poate spune nimeni că nu a observat. E-adevărat, societatea evoluează în involuția ei și pune accentul pe nimicuri. Nu mai cumpărăm cărți, ne luăm selfie stick -uri. Nu mai facem fotografii în ateliere profesionale, ne pozăm în toalete sau mulați pe sobe de teracotă.

Am sodomizat și ultima fărâmă din limba română, nu mai știm să ne exprimăm fără OMG, BRB, LMAO, AKA, MTFK și altele. Cratimă, apostrof, ghilimele, acordul subiectului cu predicatul, polisemantism?! Doamne ferește, ce-s alea?!

Ne bucurăm când luăm bac-ul , fie el și cu 5. Apoi ne luăm frumos perechea de „jeans” ferfenițată cu cruzime ( știți voi, stilul boschetarului fugărit de maidanezi, aia la 250 ron perechea) , platformele ( condiție sine qua non), geaca universală ” all seasons” care doamne păzește să acopere altceva în afara unei treimi de stern, țuguiem buzele rujate cu minimum 3-5 straturi și mergem la interviu(ri).

Acolo începe spectacolul..” […]ce studii aveți?” ” pai cum, am „loat” bacu ‘!” Mai departe știm ce urmează.. pretenții salariale de la 2000 ron în sus, program de muncă cât mai lejer, eventual și cu pauze din oră în oră pentru a posta ce mâncăm pe insta ( Instagram, v-ați prins!). Dar suntem moderni, zău așa.

Nu contează că nu facem față unui loc de muncă și stăm pe capul părinților până la 45 ani, că facem rate în banci pe care nu le mai plătim sau că aducem pe lume copii pe bandă rulantă fără să le putem lăsa nimic în afară de incultură, manele și țopârlănie. Avem pretenții, ce-i atât de greu de înțeles?