Fără patimă: Referendum cu iz de proclamație la orizont. Iohannis o fi aflat?

Să mai spună cineva că 13 nu e cu noroc câteodată! Norocul ăsta în blăniță de iepure a sărit de unde ne așteptam mai puțin. Curtea Constituțională, anexa asta gospodărească a regimului conducător, a decis – și cu unanimitate de voturi! – că în ziua alegerilor europarlamentare se poate organiza un referendum. Tare pălitura. Vreo câțiva încă nu s-au dezmeticit. Sau vorbește gura fără ei, cum l-a apucat miercuri seară pe Călin Popescu Tăriceanu. Auziți la el, tocmai la el, un liberal de referință: „E incorect să folosești referendumul pentru a influența alegerile. Trebuie găsite date complet separate, pentru a nu bruia subiectul principal. Subiectul principal acum sunt alegerile europene (…)”. Gravă eroare, un adevărat derapaj. Subiectul principal acum, mâine, peste două luni, la anul și tot timpul până s-o face ordine și curățenie în țară, este România. Da, acel stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. În care suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin – surpriză?! – referendum. Scrie la Constituție.

Că un referendum isteț – în genul celui cu eliminarea penalilor, de fapt a condamnaților definitiv, din funcții publice – poate influența alegerile, nu încape nicio îndoială. Dar ce fac zi de zi cei din coaliția care domină România, pentru a influența alegerile din 26 mai, nu se pune? Ce vor PSD, ALDE, UDMR & Partenerii e Dar Ceresc, iar ce vine de la alții bruiază, e incorect, influențează, e cu tendință? Ia să fi avut ei o temă de referendum, ezitau vreo clipă? S-a uitat golănia inițială prin care un veteran de la UDMR, recunoscutul separatist Arpad Francisc Marton, cu al său talent de actor profesionist, a sărit în față cu amendamentul otrăvit, pe finalul anului 2018 și a stricat legea privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European? Ghinion, dar ce ghinion, a reparat-o Curtea.

Din acest moment, președintele Iohannis e la serviciu. Deși servește cu mingi uzate, ele par noi. N-ajungeam aici dacă punctul 8 din Proclamația de la Timișoara era transpus în realitate, dacă dădeam cu lustrația peste nenorociții care ne-au mâncat viața. Proclamația a împlint 29 de ani zilele acestea. Ce frumos sună punctul 8, câtă sănătate conține: „Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte (…)”. Dacă nu mă înșel, printre susținătorii proclamației s-a numărat însuși Călin Popescu Tăriceanu. Subiectul principal, prioritatea era România.

Nimeni nu-și face vreo iluzie că validarea consultării pentru curățarea vieții politice și publice, având în spate un scor favorabil zdrobitor, va fi urmată de modificarea Constituției într-un orizont de timp util. Într-adevăr, presiunea pusă pe clasa conducătoare va fi considerabilă. Însă continuarea poate fi una neașteptată. Se vor grăbi și mai tare, dacă n-o rezolvă între timp, cu amnistia, cu grațierea, cu orice decizii și combinații pentru a scăpa de condamnări și caziere. Parcă-i și văd inundând Piața Victoriei ce certificatele de non-penal la gât. Să nu ne mirăm, așadar, când o să-i vedem îmbrățisând rezultatul referendumului. Având acte curate, vor râde de noi și cu fundul.

Indiscutabil, chestionarea poporului pe teme de acest gen se justifică fără ezitare. Însă așteptatul scor zdrobitor în procente e insuficient, dacă nu-i dublat de o participare masivă. Abia asta ar arăta dacă și cât îi pasă românului. Altfel, la dat cu gura, românul parcă-i născut să fie politician. La dat cu votul să-l vedem. De aici vine supărarea de moment a puternicilor. Cu cât mobilizarea pe partea de referendum împotriva penalilor e mai vârtoasă, cu atât votul pentru Parlamentul European devine impredictibil. E greu de crezut că dacă tot ies din casă, distinșii compatrioți vor da valoare unui singur buletin de vot, pe al doilea refuzându-l sau stricându-l.

Dar, despre ce vorbim? Despre un referendum?… Să verificăm întâi dacă Iohannis știe de vestea cea bună. Poate n-a aflat omul și ne facem gânduri degeaba.  

Viorel COSMA

sursa: stirinationale.eu