Dom`doctor, o atenție de la mine, insist, nu se poate!

Ne plângem că avem un sistem medical infect, că nu suntem tratați cum ar trebui, că nu primim servicii de calitate dacă nu dăm bani. Ne plângem degeaba. Fenomenul „îndesatului” în buzunare a pornit de la noi, ca măsură „preventivă” pentru a fi siguri că se face treabă bună. Noi înșine am dus servilismul ăsta de 2 lei la rang de artă.

Filantrop prin definiție, românul s-a gândit să împartă din puținul lui cu cei care sunt plătiți deja, și încă decent, pentru ceea ce trebuie să facă. Peste tot auzi discuții, în preajma unei posibile operații :” Cât să dau la medic? 500 ajunge? Da’ la anestezist, 200 nu? La asistentă 50, îi mai dau eu pe parcurs ” . Te doare mintea, și nu alta. Pentru ce ne plângem, atunci?

Așa i-am obișnuit noi, nimeni altcineva. Dă-i unui câine timp de o lună doar pulpă de vită și vezi apoi dacă mai mănâncâ granule la 100 lei sacul. Păi cum să nu se ajungă să se ceară, fără perdea, când e un lucru bine-știut că toată lumea dă?! Apar postări peste postări, lumea se vaicărește non-stop..ba că a stat internată cu zilele și ioc operație, ba că nu le-au fost consultați copiii cum trebuie, și exemplele continuă.

Ceea ce nu se pricepe e că am ajuns în punctul asta datorită prostiei noastre, iar acum ne smulgem părul și arătăm cu degetul în stânga și în dreapta, ba mai suntem și scandalizați. Ideea este destul de simplă: cadrele medicale care nu sunt mulțumite de salarizarea de aici, sunt libere să își exercite profesia în orice țară consideră că le-ar aduce bunăstarea mult-visată. Cei care rămân, au obligația legală de a-și face meseria pentru care sunt plătiți, fără alte „stimulente” financiare de la toți amărâții care doar ei știu cum le ajung veniturile de la o lună la alta..și asta cu mâncat de cartofi zilnic, că deh, carnea-i scumpă.

Nu tot sistemul sanitar este corupt, în ciuda a ceea ce se vehiculează în cadrul discuțiilor purtate doar de amorul artei, însă bucățica aceea neîntinată riscă să fie și ea contaminată dacă mai adoptăm mult poziția ghiocelului cu pliculețu`-n dinți.

N-aveți ce face cu banii? Luați alimente pentru copiii nevoiași, donați-i unui ONG , hrăniți animalele din lagărele numite adăposturi, nu îngroșați în neștire buzunarele celor care au și casă, și masă, și salarii, și bani pentru concedii decente prin străinătate. Când vom învăța să fim demni și să pretindem ceea ce ni se cuvine, atunci abia vom scoate capul din mocirlă. Până atunci, vă lăsăm să reflectați la zicala românească :” prost nu-i cel care cere, prost e cel care dă!”