DGASPC Neamț spune că fata care s-a sinucis a fost abuzată în familie. Oare chiar așa să fi fost?

DGASPC Neamț a venit cu o poveste care să justifice pe undeva sinuciderea Amaliei Melek. Săptămâna trecută am demontat fără echivoc minciuna prin care cei de la DGASPC spuneau că au sunat-o pe fată seara cu intenția de a o găsi și aduce la cămin (click aici pentru articol). În cazul în care și la poliție au declarat că au sunat la fată, vorbim de o declarație mincinoasă.

Azi vom demonta, din punctul nostru de vedere, povestea cu abuzul din familie.

Atunci când spui că un copil este abuzat sau chiar neglijat de familie și bagi copilul într-o casă de copii, trebuie să mergi mai întâi la fața locului și să vezi condițiile în care stă copilul și să te interesezi de la oamenii din zonă ce se întâmplă în acea familie.

La partea cu discutatul cu oamenii din sat, noi nu am reușit să găsim niciun element care să dovedească faptul că această fată ar fi fost abuzată în familie și am vorbit cu câteva persoane care chiar știu tot ce se întâmplă pe acolo. A urmat partea cu vizita la domiciliul fetei pentru a vedea în ce condiții a locuit. Nu trebuie să fii om de știință ca să îți dai seama la o asemenea vizită dacă îi pasă cuiva de copil sau nu. Ei bine, concluzia noastră este că acest copil avea atenția și îngrijirea necesare, ba chiar mult peste media mediului rural din Neamț.

Fata avea camera ei separată și un hol. Partea din stânga a casei. Până acum 2 ani, Amalya Melek a locuit neîntrerupt aici după care a fugit de acasă și a stat în Baza Hipică, apoi la Centrul Ion Creangă, dar și în acest interval de 2 ani, de sărbători și nu numai, venea și stătea acasă.

Camera în care locuia fata avea o mulțime de jucării cu grade diferite de uzură, semn că ele au fost cumpărate treptat, deci copilul a primit în permanență în decursul timpului jucării și atenții. Hainele fetei, de asemenea aflate în diverse stadii de uzură, indicau faptul că în permanență i se cumpăra de îmbrăcat și de încălțat. Avea biroul ei, patul ei, dulapul ei și multe lucruri pe care foarte mulți copii nu le au.

Nu credem că este cineva, mai ales cu pregătire în domeniu, care să ne spună că în pozele de mai sus se vede camera unui copil neglijat de familie. Ce au văzut cei care au făcut ancheta socială și au tras concluziile negative vom afla în curând.

Mai mult de atât, fetei îi plăceau animalele. Avea în camera ei o cușca cu două șinșile, animale deloc ieftine și foarte simpatice. Mai avea un porcușor de Guineea foarte sociabil și doi căței în curte, de asemenea foarte prietenoși. Am înțeles că a avut când stătea acasă și hamsteri de care avea mare grijă.

Nu știm câți părinți cumpără o șinșila copilului care spune că-i plac animalele, dar este cert că și această latură afectivă a fetiței era satisfăcută.

Menționăm că avem cunoștință de multe dintre declarațiile fetei prin care își justifică fuga de acasă prin tot felul de abuzuri sau neglijențe din partea familiei, dar ancheta noastră socială nu evidențiază astfel de elemente. Ba dimpotrivă, după vizita la domiciliul Amalyei avem serioase semne de întrebare asupra modului în care s-a decis instituționalizarea ei în detrimentul obligării să se întoarcă acasă. Credem că cei care au luat decizia de instituționalizare au fost duși în eroare de unele minciuni spuse de fată și de naivitatea mamei care a crezut că la centrul din Piatra-Neamț fetei îi va fi mai bine.

Sperăm ca organele de cercetare penală să meargă la locuința fetei și să tragă propriile concluzii pe care să le compare cu cele ale DGASPC Neamț. Dincolo de dosarul pentru sinucidere, considerăm că trebuie să se facă o cercetare serioasă asupra aspectelor sesizate și probate mai sus. Noi considerăm că o intervenție corectă și în interesul copilului ar fi fost cea de reintegrare în familie cu presiune în vederea responsabilizării familiei și copilului, nu de instituționalizare.

Până acum nimeni nu a verificat modul în care DGASPC Neamț ia aceste decizii, face anchetele sociale și trage concluziile pe care le pune pe masa unei instanțe ce hotărăște în baza hârtiilor și a declarațiilor pe care le are în față. Poate a venit vremea ca cineva să verifice aceste lucruri. Înțelegem că în realitate DGASPC Neamț nici nu are cum să își facă treaba corect pentru că nu are suficient personal și o parte din ce are acum sunt niște incompetenți, dar asta nu este o scuză. Când în mâinile tale este viața unor copii, dacă simți că nu poți sau nu ai cu ce, ori te bați pentru ce au nevoie acești copii, ori îți dai demisia și te angajezi în altă parte unde să nu depindă viața nimănui de tine.

Priviți pozele. Sunt multe discuții care se pot purta despre familia fetei și despre acordul mamei privind instituționalizarea, dar dincolo de orice discuție, acolo nu locuia un copil atât de neglijat și abuzat încât să se impună instituționalizarea! Și iată în ultima poză din acest articol și una dintre ultimele discuții purtate de fată cu mama ei care o abuza, dacă e să ne luăm după ce spune DGASPC Neamț. Vi se pare că așa arată o discuție între victimă și abuzator?

Va urma și vă veți îngrozi…

Iosub Robert

P. S.: Am fi foarte încântați să ne contrazică cineva din partea Centrului Ion Creangă sau a DGASPC Neamț și să ne spună că au fost și ei acasă la fată și nu au lăsat un lucru de care depinde viața unui copil în grija unui asistent social de la comună care să facă o anchetă socială unde să cuprindă situația locativă și financiară a familiei fix în trei rânduri de text.

Sistemul de protecție a copilului este unui disfuncțional, cu multe neajunsuri și probleme care duc la distrugeri de vieți. Cel mai grav este că cei din interior în loc să urle, tac și nu știu cum să mai facă să acopere rezultatele unui dezastru.