De vorbă cu noul Inspector Școlar General, Ionuț Ciocoiu

În cadrul ultimei noastre emisiuni, l-am avut alături de noi pe noul inspector școlar al ISJ Neamț, domnul Ionuț Ciocoiu. Datorită faptului că multă lume încă nu știe amănunte despre acesta, ne-am dorit ca emisiunea să fie una de prezentare.

„M-am născut la Roman, acolo am urmat și o parte din școala gimnazială, apoi Colegiu Național Roman Vodă, după care am urmat cursurile de istorie a Facultății din cadrul Universității Al. I. Cuza din Iași, după facultate am urmat un echivalent al masterului de astăzi, atunci se numeau studii aprofundate și erau studiile cu o durată de un an, după care m-am angajat în zona privată, unde am activat până în 2009. În anul 2009 m-am decis să îmi urmez, să spunem, pregătirea profesională unde aveam licență pe istorie, și m-am prezentat la examenul de titularizare și am intrat în sistemul de învățământ. Și din 2009 sunt profesor la Colegiul Național Roman Vodă, am predat și la alte școli gimnaziale atât din mediul rural cât și urban, iar din 2013 doar la Colegiul Național Roman Vodă.
De atunci și până acum, acolo îmi desfășor activitatea. Am avut o activitate, spun eu, destul de intensă și pe lângă partea care ține de istorie și de orele de la clasă și o parte, m-am implicat foarte mult și în proiecte educaționale, școlare, extrașcolare. Iar în urmă cu aproape 3 săptămâni am preluat prin detașare în interesul învățământului funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Județean Neamț.”, a transmis noul inspector al ISJ Neamț.

Robert Iosub: Ați spus că ați făcut la Cuza studiile. Chiar de la acest nume vom începe cu o întrebare sensibilă pentru orice istoric, dar să vedem și cum ne răspundeți: La secularizare le-au dat bani celor cărora le-au luat terenurile? Acum văd că le cer înapoi…

Ionuț Ciocoiu: „Da, este într-adevăr un subiect sensibil, să-i spunem. Nu aș vrea să răspund, doar o să vă răspund în alt fel. Atunci, propunerea pentru mănăstirile care dețineau terenuri, inclusiv cele închinate și care știm bine că aveau cam 25% din suprafața țării în proprietate, propunerea a fost de a fi cu răscumpărare. Adică mănăstirile și biserica au refuzat acest lucru. Apoi s-a decis problema…”

Robert Iosub: Au primit banii sau nu au primit?

Ionuț Ciocoiu: „Asta nu pot să vă răspund, da. Și nici nu vreau să intrăm în chestiuni așa sensibile, v-am spus. Ideea este că s-a adoptat legea secularizării averilor mănăstirești, despre care știm în 1863. (…) Naționalizare, dacă vreți să-i spunem… Și atunci terenurile au intrat în proprietatea statului, după care o parte a fost împărțită. ”

Robert Iosub: Și acum cam cât și-au luat înapoi, din ce au dat ei la secularizare? Există vreo statistică pe undeva?

Ionuț Ciocoiu: „Nu știu. Poate că există, dar n-am mai urmărit chestiunea. Știu că, mai ales după 1989, au fost demersuri făcute în acest sens de instituția bisericii. Din câte știu, au fost și hotărâri judecătorești prin care s-au dat înapoi aceste terenuri, dar nu am o evidență. V-am spus nici ce subiectul, să spunem noi, sau nu au mai reprezentat domeniul meu de cercetare.”

Robert Iosub: Ați mers la inspectorat. Ce ați găsit acolo?

Ionuț Ciocoiu: „Am găsit o echipă formată din 44 de persoane. Suntem 24 de inspectori împreună cu mine și 20 de persoane – personal nedidactic și auxiliar. Să zicem, nici o echipă numeroasă, dar nici o echipă mică. ”

Robert Iosub: Cât de stresat erau? Haideți să încercăm să spunem lucrurile pe nume, dacă tot ați luat acest scaun.

Ionuț Ciocoiu: „Eu o să vă povestesc cum a fost, ca să prezentăm evenimentele așa cum au fost fără să exprim opinii personale. Pentru că de multe ori, știți cum, faptele sunt fapte sau evenimentele care se desfășoară sunt, fiecare, chiar și în istorie, în urma cercetărilor, emitem opinii documentate. În acest caz, vă spun că am ajuns într-o zi de marți (sper să nu fie cu ghinion, mie marți, și chiar 13, îmi poartă noroc). Asta după ce dimineață fusesem la școală, îmi susținusem orele, în momentul în care am fost anunțat că decizia de la Ministerul Educației a ajuns la Inspectoratul Școlar Județean Neamț și trebuie să mă prezint la nou loc de muncă. Am plecat spre Piatra. Am ajuns, am convocat o ședință cu toți angajații Inspectoratului, cu colegii mei, ne-am salutat, ne-am prezentat fiecare dintre noi și le-am transmis că Agenda activităților continuă. Fiecare își continuă activitatea pe care o are de desfășurat și ceea ce era în agendă. Acum, da, era așa o tensiune, poate și teamă, dacă vreți să-i spuneți. Cred eu că este firească în momentul în care, din câte am înțeles, toți inspectorii școlari generali care au mai fost până acum de mulți ani de zile, erau cunoscuți, mai cunoscuți de inspectori, de colegi din inspectorat. Acum, cumva, chiar și eu, în afară de câțiva domni inspectori, nu prea cunoșteam persoane din inspectorat. Eu zic că asta nu este un dezavantaj, ci mai degrabă un avantaj. Și atunci, așa cum au spus, nu știam cum să vă luăm. Și zic eu că după câteva zile, chiar o săptămână, două, ne-am cunoscut puțin, oricum mai avem de analizat. Am avut foarte multe întâlniri cu destul de mulți colegi și asta nu doar așa să stăm la discuții, să ne cunoaștem mai bine, ci am intrat direct în agenda inspectoratului. Și prin funcția pe care am preluat-o, era necesar să cunosc diverse detalii ale activității din inspectorat, atât pe parte de curicullum, pe proiecte, sunt diverse ședințe, comisii în care suntem numai ale inspectoratului și acolo am avut nevoie de informații și atunci le-am aflat prin discuții directe.”

Robert Iosub: Noi am aflat de la unii din inspectoratul școlar că era o presiune foarte mare pe ei, au răsuflat ușurați când s-a schimbat inspectorul general, li se cereau lucruri nu neapărat ilegale, ci lucruri care nu prea țineau de ceea ce trebuie ei să facă, se plângeau că în multe locuri din învățământul din Neamț au fost montate persoane care nu au nicio legătură cu managementul unei unități de învățământ. Am avut și noi ocazia de a sta de vorbă cu directori din mediul rural și am constatat că oamenii nu aveau o minimă cultură generală, ce să mai vorbim de managementul unității de învățământ, oamenii erau total din afara spectrului și din păcate acum sunt directori. Cum veți gestiona această moștenire?

Ionuț Ciocoiu: „Ce pot eu să vă spun? Și asta o transmit de la bun început. Nu voi discuta nimic din ce a fost înainte. Eventual, asta este o analiză personală. și, în general, dacă ați mai urmărit activitatea mea publică în ultimii ani, că a fost, să zicem noi, puțin mai vizibilă. Eu nu discut despre persoane, despre… nu sunt structurat așa și din aceste motive… Eu, oricum, mai întâi, până nu cunosc persoanele, domnii directori, nu am lucrat, nu îi cunosc personal, evit chiar să-mi formez opinii personale, pentru că numai pe informații venite din altă parte de la alt război… Sper să am timp să-i pot cunoaște pe fiecare. Bineînțeles că vor mai fi și modificări, cu siguranță, dacă vor fi necesare. Aș vrea să revin un pic la partea asta de inspectorat și management. Ce am transmis eu și voi transmite și voi lucra la aceasta în continuare, îmi doresc să existe mai multe nivele de decizii în inspectorat. Am avut așa puțin sentimentul că trebuia să treacă totul pe la mine, să iau decizii, să… Iar în inspectorat există o organigramă, există doi inspectori școlari generali adjuncți, care la rândul lor coordonează activitatea direct a unor inspectori și prin urmare eu din zona privată, că și acolo am fost manager știu că există nivele de decizii, și există momente când informațiile sau decizia poate că trebuie să treacă și pe la mine, să fiu consultat și să-mi emit o părere, dar există multe situații în care decizia poate fi luată de către șeful direct. Și atunci cred că mai repede putem lua anumite decizii. Eu doar să fiu, cum să spun, înștiințat, să spunem așa, foarte scurt, pentru că altfel se produce, să spunem, un ambuteiaj în luarea deciziilor și totul se derulează greoi. Și aici spun eu că deja s-au făcut câțiva pași. De exemplu, inclusiv pe a anunța șeful direct că eu plec într-o inspecție sau sunt pe management instituțional și merg într-o școală să fac o anchetă. Eu o să fiu înștiințat, dar detaliile, deplasării trebuie discutate cu șeful direct.”

Robert Iosub: Este foarte bine ceea ce ne spuneți dumneavoastră, în traducere liberă, pentru cei care se uită, s-a desființat vămuirea deciziilor din Inspectoratul Școlar și cenzurarea deciziilor din Inspectoratul Școlar. Domnul inspector este un domn, vrea să fie și diplomat. Parcă avem un interviu la o ambasadă, dar din păcate aceste lucruri se întâmplau și toată lumea le știe. Vă rog frumos să ne spuneți mai departe ce deciziile vor mai fi luate.

Ionuț Ciocoiu: „Ce mai vreau să spun este că am transmis și asta voi transmite tot timpul și colegilor mei din inspectorat și colegilor directori și colegilor profesori din școli și tuturor, inclusiv celor care au fost și până acum în audiență la mine, tot ce este de spus se poate spune fără să ne uităm dacă există microfoane sau nu în birou. Doi, voi fi un pic așa mai puțin neacademic în exprimare, am spus că eu nu lucrez cu, să zicem noi, cu atenții, ca să nu le spun altfel, și nu mă interesează. Și chiar vă spun că am venit atât de calm și liniștit la inspectorat și gândesc deja la activitatea mea, să spunem, mi-a făcut și un plan pentru următorii cinci ani. Cum văd eu, viziunea mea și încă lucrez la, să zicem noi, planul de lucru pentru următorii cinci ani, dar sunt pregătit ca mâine să plec înapoi la catedră. Și chiar cred că este cea mai frumoasă activitate pe care o poate desfășura un cadru didactic – cea de la catedră, în școală, cu elevii, este și zona care-mi place cel mai mult, cu proiecte și acum, slavă Domnului, că avem proiecte și elevii au nevoie pentru dobândirea competențelor, pentru îmbunătățirea abilităților de astfel de proiecte și este zona pe care eu lucrez foarte bine. Deci sunt în fiecare zi la serviciu cu gândul că stau 5 ani și am un plan și vreau să ajung să ating obiective, să îmbunătățesc cifrele, dar în sensul cifre, de exemplu, să avem mai puține incidente în școli, să avem, eu știu, mai puține incidente atât între elevi cât și reclamații, să spunem. Dar asta să nu vină, că sunt mai puține reclamații, că sunt acoperite sau sunt mușamalizate. Eu am așa, deja lucrez la plan, dar mai am de îmbunătățit pentru că nu se poate în două-trei săptămâni deja eu să zic că am venit cu un plan pe masă. Pentru că nici nu l-am avut. Că dacă eram, nu știu, dinainte știam cu un an, mă pregăteam și eu, găseam. Dar așa n-am avut acest timp. Am venit, am preluat funcția, am văzut ce este și în fiecare zi adun informații și lucrez la plan. Și asta îmi doresc, iar asta cred că trebuie să coborâm așa cumva până la elevi și părinți. Vorbeam de nivele de management, de decizii, de nivele decizionale. Aici am observat ceva de când am venit încă din prima zi. Eu, din cât îți țin minte, când eram mai mic, o problemă ca elev sau ca părinte, mergeai la diriginte. Dirigintele era prima persoană căreia te adresai. Apoi, dacă nu se soluționa la diriginte, de comun acord sau nu, atunci se apela la conducerea școlii, la director. Și în cadrul școlii, directorul discuta, lua, analiza, găsea soluții. Dacă nici atunci nu se rezolva, atunci se mergea mai departe la inspectorat. Acum observ o practică, nu înțeleg totuși de ce mergem direct la inspectoratul școlar și nu așa, vrem să vorbim direct cu inspectorul școlar general sau vrem direct cu ministrul, cu ministerul, că acum mai sunt și cazuri, nici nu mai ajung pe la noi, ne anunță ministerul, că este o reclamație, să spunem. Și cred că există o problemă de comunicare. Oricum, e o problemă a întregii societăți.”

Robert Iosub: Nu este o problemă că oamenii știu din folclorul urban că oricum directorii sunt puști politic și nu are sens să-i mai deranjeze, trebuie să-i sară?

Ionuț Ciocoiu: „Dacă stăm să ne gândim, majoritatea, din câte știu eu, directorilor care sunt acum în funcție au concurs. Au ocupat aceste funcții prin concurs. Eu din ce director cunosc vă spun că sunt directori competenți care își desfășoară activitatea corect.”

Robert Iosub: Mulți directori, să știți că tocmai i-ați dat dumneavoastră peste capul cu treaba asta cu atențiile, pentru că avem mulți directori, nu în Neamț, în toată România, mulți directori de Unite de Învățământ care sunt acolo pentru că au plătit taxa de continuitate.

Ionuț Ciocoiu: „Eu nu pot să afirm așa ceva și v-am spus nu o să o fac. Eu nu spun. Eu când am spus că așa o să fiu construit și aici pot veni foști elevi, foști părinți să spună că nu am nevoie.”

Robert Iosub: Ați ridicat o problemă foarte importantă, cea a incidentelor din școli. Prima practică generalizată la toate școlile din Neamț este ca atunci când apare un incident neplăcut să mușamalizeze, să ascundă, să rămână totul ermetic, ele nefiind raportate nu se cunosc, necunoscându-se nimeni nu face un plan pentru combaterea lor, pentru prevenirea lor. Ce veți face în acest sens? Când ei secretizează totul.

Ionuț Ciocoiu: „Este o procedură, foarte clară: În momentul în care este un incident într-o școală, imediat directorul anunță incidentul la inspectorat. Prima dată se poate face telefonic, pentru că de obicei se transmite imediat telefonic „a avut loc un incident”, dar asta e vorba de câteva minute, să spunem, după care se redactează o informare trimisă oficial către inspectorat cu număr de înregistrare. Această informare este preluată, ajunge la mapa mea și eu o distribui către managementul instituțional care este coordonat de un director general a adjunct. Apoi, acea informare este urmărit. Aici bine, depinde acum de incident, că poate să fie un incident mai, să zicem noi, un incident minor. Dacă este un incident mai grav, atunci se anunță și instituțiile. (…) Și se transmit acestea și nu se pot mușamaliza, mai ales în ziua de astăzi. Nu știu, o fi fost înainte o practică, nu știu ce să spun. Da, poate că este și așa o percepție publică că sigur vor să mușamalizeze. Și acum vă mai spun, este și o procedură, dacă este un incident mai grav, cu un elev cu un cadru didactic de multe ori se convoacă o comisie și în școală. Și acolo comisia trebuie să cerceteze, să audieze. Și asta este totuși o procedură durată, poate dura câteva zile și la final trebuie redactat și un raport care trebuie să ajungă și la noi. Și atunci, normal că mai durează, atunci când opinia publică sau noi vedem că, dom’le, a trecut o săptămână, nu mai știm nimic. Ei, de lucrat se lucrează și va fi la un moment dat prezentat raportul respectiv, care au fost, să spunem noi, deciziile din raport sau argumentarea și continuă sau nu continuă respectiva speță, să-i spunem așa.”

Robert Iosub: Sistemul de învățământ din Neamț este un sistem foarte ermetizat. Noi ca presă și oamenii în general nu apucă niciodată să vadă un director la o conferință de presă, un director de școală vorbind. Nimeni nu știe nimic. De asta probabil se și poate întâmpla să ajungă un director de unitate de învățământ pus politic sau pe pile, sau să fie deja acolo și să nu facă cinste funcției sale. V-ați gândit la vreo variantă de deschidere a imaginii?

Ionuț Ciocoiu: „Da. Acum aș mai vrea să precizez ceva, să nu cădem nici în cealaltă parte cu discriminarea, nu știu dacă să-i spun negativă sau pozitivă. Adică poate să existe un cadru didactic competent, chiar și pe partea asta de management instituțional. Și poate că, nici nu știu cum să-i zic, noroc sau șansă are rude, care sunt implicate politic. Eu știu părinți, verișori, soț, soție… ”

Robert Iosub: Nu asta este o problemă. Pot să aibă toată familie la un partid. Dar să poți lega două cuvinte totuși.

Ionuț Ciocoiu: „Exact. Și aici trebuie… eu vă spun cum am gândit-o încă din primele zile și am și transmis aceasta. Orice persoană, director, inspector care în viitor va veni într-o funcție, cât de vreme voi fi eu inspector școlar general, îmi doresc să vă văd un CV mai întâi, o scrisoare de intenție și apoi o întâlnire cu mine. Să purtăm o discuție despre școală, despre management, despre cum vede îmbunătățirea școlii în care urmează să fie director. Și vă spun că nu voi face rabat, chiar dacă vor fi supărări asupra mea, inclusiv din partea colegului profesor, dacă voi trage concluzii documentate, nu așa numai după, să zicem noi, subiective, afective, că nu este potrivit pentru acea funcție, mă voi opune. Prin mijloacele legale pe care le am. Pentru că eu cred că îi fac și un bine. Există și cazuri când nu suntem încă pregătiți pentru a prelua o funcție. Eu, de exemplu, dacă acum 10 ani sau 14 ani când am intrat în învățământ mi se propunea funcția de inspector școlar general, vă spun că aș fi refuzat-o, pentru că îmi dădeam seama că nu sunt pregătit, nu cunosc sistemul, nu sunt încă în momentul în care aș putea să preiau funcția și să fac ceva benefic, să fie clar ce am de făcut sau să am încrederea asta în mine că pot face. Acum da, acum am preluat-o chiar… am mai fost întrebat dacă este greu. Greu nu este, este solicitant. Așa, este solicitant, într-adevăr. Am mai făcut o comparație glumind cum e la inspectorat „ca la Verdun” am spus. Adică n-ai timp să bei un par cu apă liniștit dacă vrei să rezolvi problema. Iar câtă vreme la finalul zilei de lucru observ că în agenda mi-au rămas nebifate sau chiar nu mai am nimic nebifat, înseamnă că mi-am îndeplinit misiunea pentru ziua respectivă. Și acum vă spun că mai am. Adică nu trebuie să fie în timpul programului de lucru ca să mai comunic sau să rezolvă anumite probleme ce se pot rezolva prin telefon și în afara programului. Și e firesc să fie așa. Dacă este un incident la o școală, nu știu, s-a întâmplat ceva, normal că dacă este sâmbătă asta nu înseamnă că directorul nu poate să mă apeleze să-mi explice ce s-a întâmplat acolo. Plus că în perioada asta avem olimpiade, concursuri, școlare, este o perioadă foarte plină în care și mulți colegi profesori sunt implicați.”

Aveți un departament în ISJ care se ocupe de personal auxiliar? Adică să vadă, nu știu, noi tot primim, chiar mi-am notat câteva, tot primim la noi la ziar, bibliotecară la Dochia, care e doar în acte, că nu au bibliotecă. Nu știu ce, personal auxiliar la școala din Dobreni, care nu vine niciodată la serviciu. Psihologi care sunt pe acte la nu știu ce școli, nu ajung niciodată, că ei sunt cu două, patru ore. Este cineva care să verifice toate aceste lucruri?

Ionuț Ciocoiu: „Noi avem un departament. Da, noi avem în inspectorat departament de resurse umane. Acum rugămintea mea este aceste cazuri pe care le-ați spus, vă rog să mi le transmiteți, pentru că vreau să le verific personal. Și vă spun că sunt un pic… adică voi cerceta problema direct sau indirect, dar mie îmi place să văd, să întreb, să aflu. De când am venit în inspectorat, eu, dacă nu sunt foarte aglomerat, sunt direct pe interior fiecare inspector, la fiecare birou. Eu să discut direct, nu mai merg prea la secretariat cu legătura. De multe ori am ceva urgent și vreau să aflu. Și atunci sun direct, aflu. Iar mai mult decât atât, deja am început să merg prin școli, neanunțat și doar eu. Pentru că atunci când anunți sau faci o echipă, deja se știe. Și atunci prefer să știu doar eu. Și am început asta chiar de vineri, pentru că am avut un eveniment, a trebuit să reprezint inspectoratul școlar, am avut o fereastră de două ore, două ore și ceva, și de dimineață am luat-o la pas. Și am mers în școală. Foarte mare surprindere, „a venit generalul”, „dar n-ați anunțat”, dar de ce să anunți? E nevoie? Și am văzut realitatea așa cum e. Și ce m-a bucurat, că am avut o deschidere și din partea colegilor directori, care m-au primit. Bine, erau emoționați și după ce am plecat probabil că nu și-au revenit, dar cred eu că așa e cel mai bine. ”

Robert Iosub: Vă asigurăm, cred că nu doar eu, cred că și restul colegilor din presă, când e vorba de copii și de educație, toată lumea se implică și vă va acorda sprijinul cu condiția ca și dumneavoastră să-l solicitați. Sperăm să fie altceva decât a fost înainte la inspectorat pentru că se blocase totul acolo. Este opinia noastră, ne-o asumăm. Era totul blocat și deprofesionalizat mult. Vă mulțumesc frumos pentru prezența în emisiune.