Cum fac băieții deștepți milioane de euro la Neamț?

Vă prezentăm o mică afacere din care cineva a scos un mic profit, cam cât câștigă un om normal în 3 vieți, fără ca vreo instituție a statului să mârâie ceva.
Să vedem jongleria pas cu pas :
1. În decembrie 2013 la Consiliul Judeţean Neamţ s-a semnat un contract în valoare de 6.319.958 lei din cadrul Master Planului privind sistemul de management integrat al deşeurilor. Contractul presupunea livrarea a  3.024 de containere metalice de 1,1 metri cubi, pentru colectarea deşeurilor reziduale în zonele rurale ale Judeţului Neamţ. În mod miraculos, acest contract nu a fost câștigat de vreo firmă autohtonă, ci de o întreprindere individuală din Italia pe stânga. Mai precis, întreprinderea individuală Greco Achille, cu sediul în Torano Castello Scalo CS Italia. Prețul fiecărui container a fost de 20 milioane lei vechi, mult peste tot ce știam noi legat de prețurile pentru astfel de recipiente.
2. În anul următor, în 2014, când ar fi trebuit să înceapă să vină tomberoanele din Italia, surpriză… ele nu veneau de nicăieri ci se asamblau la Sil Bistrița, mai precis pe moșia familiei Tărâță. La momentul respectiv am cercetat subiectul, am făcut poze și ne-am luat perdaful obișnuit primind niște explicații de toată jena, dar mai ales fiind acuzați că ce am pozat noi nu are absolut nicio legătură cu recipientele de 20 de milioane. Și când spun acuzați, nu mă refer la vorbe de ocară, ci la o plângere penală pe motiv că punem în pericol proiectul european …bla … bla.
             

Imediat după articolul respectiv pubelele metalice au dispărut din curtea SIL Bistrița, activitatea de asamblare făcându-se tot acolo, dar cu maxim de discreție și cu încărcatul containerelor doar pe întuneric.
3. În anul 2015 iată că proiectul s-a apropiat de final, groapa de gunoi trebuie să se deschidă și, ce să vezi? Surpriză! Containerele metalice produse în curte la SIL Bistrița sunt acum în curte la depozitul de gunoi de la Girov de unde așteaptă să fie livrate către UAT-urile din județ.

Desigur că am verificat toată povestea și se confirmă că aceste pubele sunt exact cele pe care le pozasem noi la fabrica familiei Tărâță. Consolați de faptul că am avut dreptate, dar și de NUP-ul primit la plângerea penală, nu putem spune decât ca a nu știu câta oară ”Ce spuneam noi? ”. Dar povestea nu se termină aici.
4. Unde este toată șmecheria? Am reverificat marea întreprindere individuală din Italia și nu am găsit indicii care să ne ducă cu gândul la vreo firmă care să poată produce mii de containere. Am găsit doar o hală amărâtă și atât. Desigur că povestea oficială este aceea că pentru a nu cheltui bani cu transportul containerelor ele au fost aduse pe bucăți și asamblate printr-o pură coincidență în fabrica familiei Tărâță unde întreprinderea individuală din Italia a închiriat un spațiu … etc.

5. Cât valorează șmecheria?  Deși pentru toată lumea e clar că șirul de coincidențe este extraordinar de suspect, să presupunem totuși prin reducere la absurd că o întreprindere individuală din Italia a câștigat o licitație internațională și a venit cu linia de asamblare la Piatra Neamț. Ei bine, nici așa nu e bine, din cauza prețului.
Același tip de container metalic care pentru nemțeni a costat 2000 lei, pe toate site-urile de profil din România are valoarea de aproximativ 1.200 lei, dar se găsește și mult mai ieftin. Pe site-urile de profil din Italia aceeași situație, prețuri între 200 și 300 $, în funcție de capacitate și, atenție, vorbim de prețuri la bucată, nu pentru 3000 de containere.
Așadar, iată cum se poate câștiga lejer un 250 euro de container, ori 3024 de recipiente, deci vreo 750.000 euro dintr-un foc.

6. Care este adevărata dimensiune a șmecheriei cu pubelele de gunoi de la Neamț?
În afară de ce ați văzut mai sus au mai fost achiziționate și 52.000 bucăţi unităţi de compostare individuală, a căror valoare este de 11.656.049,60 lei adică niște porcării de plastic fără fund, dar cu valoare de inventar de 224 lei care stau și acum aruncate prin curțile primăriilor.
Și au mai fost luate 4.545 containere din plastic, de 1,1 metri cubi pentru platformele de colectare, 20.900 de pubele din plastic de 120 litri, pentru deşeurile biodegradabile, în valoare de 6.093.856 lei.
Dacă ne apucăm de calculat diferențele de cost de la recipientele similare care se găsesc pe piața liberă la preț de bucată și ce s-a achiziționat pe acest proiect la preț de angro, vorbim de o mică diferență de peste 8 milioane de euro. Dacă scădem din acești 8 milioane TVA-ul și ceva cheltuieli de aranjat licitații tot rămânem cu ceva milioane de euro … nu?

Bau Bau