Col. (r) Gaman Claudiu, fost adjunct la ISU Neamț, despre fenomenul de zăpor – un real pericol pentru muntenii de pe Valea Bistriței

Chiar dacă în ultimii ani fenomenul de zăpor nu a avut o intensitate mare, acest hazard hidrometeorologic ar putea genera oricând o situație de urgență pe valea Bistriței în sectorul coada lacului Izvoru Muntelui – Bicaz şi localitatea Borca, limita cu judeţul Suceava. Cele mai însemnate pagube materiale, inclusiv victime omeneşti, datorate fenomenului de zăpor, s-au produs în data de 24.12.1995 şi 01.01.2003 (trei tineri au murit după ce cabana în care petreceau Revelionul a fost distrusă de sloiurile de gheață).

Conform informării de la ISU Neamț (Adevărul.ro, 13.01.2024), situația de pe râul Bistrița la data de 13.01.2024 se prezenta astfel : ,,de la viaduct Poiana Largului (coada lacului Izvoru Muntelui – Bicaz) până la 200 m de barajul Topoliceni, pe o distanță de 5 km, râul prezintă aglomerări de zai (năboi) cu grosimi cuprinse între 0,2 și 1,5 m. Din amonte curge zai (năboi) pe cca. 40 % din suprafața apei”.

În funcţie de momentul producerii fenomenului, se disting două tipuri de baraje de gheaţă (zăpoare): de îngheţ şi de dezgheţ. Barajele de îngheţ se produc în perioada apariţiei şi dezvoltării fenomenelor de îngheţ pe râuri (începutul iernii). Acestea sunt cauzate de acumularea năboiului sub podul de gheaţă. Barajele de dezgheţ sunt provocate de acumularea de sloiuri în anumite secţiuni ale râului, rezultate în urma fragmentării podului de gheaţă prin creşterea temperaturii aerului (începutul primăverii).

Apariţia fenomenelor hidrometeorologice periculoase (zăpoare) care s-au produs în ultimii ani pe valea Bistriţei, afectând puternic aşezările umane, lucrările de apărare, infrastructura, suprafeţele agricole etc. se datorează unor factori naturali (geomorfologici – relieful, profilul longitudinal al văii, meteorologici – regimul termic al aerului, vântul, precipitațiile, hidrologici – apele subterane și de suprafață) şi antropici(înainte de construirea barajului Bicaz nu a apărut niciodată fenomenul de zăpor, deşi s-au semnalat frecvent curgeri puternice de năboi şi sloiuri).

Existenţa pe cursul râului Bistriţa a unor sectoare cu formaţiuni de gheaţă puternice (bine dezvoltate) şi în imediata apropiere a unor sectoare de râu cu formaţiuni de gheaţă foarte slabe sau lipsă, demonstrează existenţa şi a altor factori, în afara celor menționați mai sus, care pot influenţa puternic evoluţia fenomenelor de îngheţ. Un rol foarte mare îl au raporturile hidraulice stabilite între râu şi zonele pe care le străbate, fenomenele având o evoluţie caracteristică, manifestată uneori prin lipsa totală a gheţii, datorită alimentării subterane. Aceste zone cu suprafeţe de apă liberă sunt zone ,,generatoare” de ace de gheaţă şi gheaţă de fund şi, în consecinţă, de năboi. Această ipoteza emisă de Ciaglic V. (1965), s-a confirmat şi prin observaţiile personale, efectuate pe teren în iernile 2011 – 2012, 2012 – 2013, când am făcut măsurători ale temperaturii apei în diferite zone şi cartarea fenomenelor de îngheţ, a zonelor cu pierderi prin infiltraţie şi a celor cu aflux de apă subterană.

După formarea acumulării Izvoru Muntelui – Bicaz, în sectorul de râu aval de Borca şi-a făcut apariţia un tip deosebit de zăpor care blochează albia râului pe lungimi ce depășesc 20 km, aglomerările de năboi atingând grosimi de până la 8 m (fig. 1) și care poate genera inundații în amonte, afectând puternic aşezările umane, lucrările de apărare, infrastructura și suprafeţele agricole din localitățile Borca, Farcașa și Poiana Teiului.

Durata fenomenului a variat între 24 zile (iarna 1992 – 1993) şi 110 zile (iarna 1995 – 1996) pentru şirul de ani 1972 – 2002, iar pentru perioada 2002 – 2014, între 38 – 124 zile.   

Acest tip de zăpor a fost semnalat pentru prima dată de Ciaglic et al. (1975). Autorii precizează că fenomenul are două faze: prima fază submersă în care năboiul adus de râu pătrunde sub podul de gheaţă al râului pe o oarecare distanţă. Obturarea secţiunii se face prin depunerea năboiului pe fundul vechii albii în interiorul cuvetei lacului (zona Călugăreni) şi nu prin ,,alipirea” de baza inferioară a stratului de gheaţă (ca pe râuri), de unde se extinde treptat spre amonte prin albia râului, umplând-o şi în multe cazuri depăşind malurile – faza emersă (fig. 2).

Ipotezele autorilor respectivi privitor la faptul că primul blocaj (zăpor) ia naştere din interiorul lacului sub podul de gheaţă şi se extinde treptat spre amonte au fost confirmate de observaţiile personale din perioada martie 2012 și 2014. Odată cu dispariţia prin topire a podului de gheaţă din coada lacului s-a constatat că pe întreg cursul râului Bistriţa, de la viaductul Poiana Teiului până la Călugăreni, albia râului era plină cu năboi îmbibat cu sedimente şi acoperit cu un strat de mâl de cca. 8 – 14 cm, peste care se mai aflau porţiuni de gheaţă (fig. 3).

Începând cu anul 2003, când s-a pus în funcţiune acumularea Topoliceni – comuna Poiana Teiului, s-a creat un nou nivel de bază pe râul Bistriţa (când stăvilarul barajului este închis și centrala hidroelectrică de la Poiana Teiului funcţionează), care a influenţat formarea zăporului prin acumularea năboiului sub podul de gheaţă format amonte de baraj.     

În căutarea unor modalităţi de prevenire a inundațiilor (de împiedicare a evoluţiei extrem de periculoase a fenomenului de zăpor pe râul Bistriţa) se conturează următoarele opinii: 

1. Ştefănache D. (2007) propunea pentru limitarea consecinţelor dezastruoase – ,,monitorizarea” atentă a zonelor cu probleme şi sistem de avertizare (alertare) pentru evacuare şi măsuri de limitare a inundaţiilor produse din cauza aglomerărilor de gheaţă. Soluţia acceptată de instituţiile competente în domeniu a fost pusă în practică şi utilizată şi în prezent;
2. Ciaglic V. (2008, 2009) considera această abordare greşită, susţinând că singura modalitate eficientă de rezolvare este ,,eliminarea cauzelor” care generează fenomenul, mai ales pentru că acestea sunt foarte bine cunoscute. În acest sens, autorul propunea două soluţii: ,,distrugerea podului de gheaţă de la coada lacului, astfel năboiul ar curge spre zona lacului fără a se bloca în zona Călugăreni şi diminuarea formării acelor de gheaţă şi în consecinţă a gheţii de fund care generează scurgerile de năboi şi implicit fenomenul de zăpor”.
3. Analizând pe teren (în iernile 2011 – 2012, 2012 – 2013) sectoarele cu descărcare a freaticului de pe cursul râurilor Bistriţa şi Bistricioara, consider că soluţiile propuse de Ciaglic V. sunt viabile. În acest sens, este necesar a se efectua unele lucrări de mică amploare în albia minoră a râului Bistrița (mici praguri transversale submerse, cu înălţimi de 0,40 – 0,50 m), care să nu modifice regimul scurgerii pe râu, dar care să permită infiltrarea unei cantităţi mai mari de apă din râu în pânza freatică, în zonele cu pierderi şi implicit creşterea debitului restituit de pânzele freatice în zona din aval.

De asemenea, având în vedere cercetările efectuate în teren în perioada 2012 – 2014, pentru prevenirea unor situații de urgență generate de fenomenul de zăpor, propun următoarele măsuri:

           – mărirea capacităţii de transport prin modificarea albiei în unele sectoare (îndepărtarea aluviunilor prin excavare), pentru a se evita blocarea sloiurilor de gheaţă (formarea fenomenului de zăpor), având în vedere că în perioada de iarnă debitul râului Bistriţa este redus;

           –  exploatarea centralei hidroelectrice de la Poiana Teiului (când stăvilarul barajului este închis) în perioade în care regimul termic al aerului nu influențează formarea podului de gheață în acumularea Topoliceni și a năboiului pe râul Bistrița.

Până la punerea în practică a acestor soluţii/măsuri, instituţiile responsabile cu managementul situaţiilor de urgenţă trebuie să monitorizeze în continuare evoluţia fenomenului de zăpor şi la nevoie să pună în aplicare Planurile de apărare împotriva inundaţiilor şi gheţurilor (atenţionarea şi avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici din zonele de pericol, punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi de protecţie specifice acestui tip de risc şi, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parţial afectată, intervenţia operativă cu forţe şi mijloace special constituite, în funcţie de situaţie, pentru limitarea şi înlăturarea efectelor negative, deblocarea cursului râului Bistriţa de aglomerările de gheţuri prin intervenţia cu exploziv de către echipa pirotehnică).

Claudiu GAMAN

Sursa :

CIAGLIC V. (1965), Evoluţia fenomenului de îngheţ pe râul pe râul Bistricioara, în iarna 1963 – 1964, Rev. Hidrotehnica, nr. 10. 2, Bucureşti.

CIAGLIC V., RUDNIC. I., TIMOFTE V., VORNICU P. (1975), Contribuţii la cunoaşterea fenomenului de colmatare a lacului de acumulare Izvoru Muntelui, IMH, Studii de hidrologie, XLIV, 235-261.

CIAGLIC V. (2008), Soluţii pentru eliminarea gheţurilor de pe valea Bistriţei, Monitorul de  Neamţ, 02 februarie, Piatra Neamţ.

CIAGLIC V. (2009), Metodă ,,brevetată” de natură pentru înlăturarea zăporului de pe Bistriţa, România Liberă, 02 martie, Bucureşti.

ŞTEFĂNACHE D. (2007), Cercetări privind evoluţia unor fenomene hidrologice periculoase, Rezumat teză de doctorat, Univ. Tehn. „Gh. Asachi”, Iaşi (mss).

GAMAN C. (2015), Hazarde naturale generatoare de situaţii de urgenţă în arealul văii Bistriţei, între comuna Borca şi barajul Izvoru Muntelui, Teză de doctorat, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi (mss).

COMITETUL JUDEŢEAN PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ (2014), Planul de apărare împotriva inundaţiilor, gheţurilor, secetei hidrologice,accidentelor la construcţiile hidrotehnice şi poluărilor accidentale pe cursurile de apă din judeţul Neamţ (mss).