„Casa lui Patrocle” a salvat cățelul plin de câlți și boli care hoinărea prin comuna Girov

Ieri, 3 aprilie, în articolul (VIDEO) Un munte viu de blană și câlți circulă pe străzile din Neamț. Cea mai tristă filmare semnalam faptul că pe străzile din comuna Girov un câine într-o stare foarte proastă de sănătate, plin de răni și câlți, riscă să fie călcat de mașini.

Niște oameni cu suflet l-au luat de pe stradă și au apelat la asociația de protecția animalelor din Suceava, Casa lui Patrocle. Într-o intervenție de urgență, echipa de salvatori s-a deplasat de la Suceava la Girov și a preluat câinele care acum este în siguranță și urmează să primească toate îngrijirile medicale de care are nevoie. Sub blana neîngrijită și sub răni se ascund niște ochi care au văzut prea multe.

De 4 aprilie, ziua internațională a animalelor fără stăpân, acest suflet a primit o nouă șansă și acum este pe mâini bune. Mulțumim pe această cale tuturor celor care au intervenit prompt în salvarea lui, chiar dacă a fost zi de duminică și chiar dacă este un caz dificil.

Iată ce au scris cei de la Casa lui Patrocle după ce au ajuns la Suceava cu cățelul preluat de la Girov:

„Degradarea animalelor orfane ale României nu are nici limită, nici soluție, nici vindecare. Suntem iadul animalelor pe pământ. Iar cei ai nimănui vin pe lume cu sentința de a se fi născut printre oameni!

Sat Căciulești, comuna Girov, județul Neamț. Azi. Tot azi a fost ziua tuturor celor de pe străzi. Și mai ales a lui. Le trăim dramele împreună. Iar nici o poveste nu este la fel cu cealaltă. Fiecare își duce crucea cum poate, și-și îndură durerea cum îl ține sufletul.

Am întâlnit azi un câine aproape ireal de amărât și degradat. Și atât de înspăimântat de oameni, încât nu mai are nici curaj, nici putere, nici încredere să ne privească în ochi. Noroc de câlții care-i acoperă văzul și care-i feresc privirea de lume. Arată și miroase într-un fel greu de pus în cuvinte. Pe spate o rană vie care miroase a hoit și din care curge. Iar sub platoșa de blană în care-și împiedică pașii și picioarele, zace un suflet atât de bătrân și de zbuciumat.

Ne-a mârâit câteva secunde. Dar am realizat că mai frică îi era lui de noi, decât nouă de el. Un munte de câine, un uriaș, dar cu sufletul cât un purice. Un ciobănesc neatins de ani de zile de mâna omului. O fi avut cândva și un om, dar acum nu-i mai trebuie oameni.

A ajuns la Suceava. Azi nu-i mai trebuie nimic și nu mai vrea să simtă oameni. A băut o găleată întreagă de apă. L-am lasat singur, în liniștea lui. Mâine vom încerca să comunicăm iar. Și-i vom spune acestui câine care a trăit printre oameni….că există și oameni.

Îl vom facem să înțeleagă că mână întinsă spre el înseamnă și pace, nu doar hăituială. Tot mâine îl va vizita și medicul, azi a fost deajuns pentru el. Ținem să mulțumim acestei familii din sătucul unde am ajuns azi. O familie de tineri atât de modești și de Oameni. Au cerut ajutor peste tot, au scris și ziarelor din Neamț. Iar azi ne-au scris și nouă, și ne-am dus. Nechita Mădălina, mulțumim!”

FOTO: Casa lui Patrocle – Animal Rescue