Călătorie în timp şi spaţiu, prin Piatra-Neamţ

Tehnologia face în fiecare clipă progrese uluitoare, însă, deocamdată călătoria în timp este doar apanajul cărţilor. În acest sens, biblioteca oferă cele mai sigure vehicule pentru astfel de „isprăvi”, aşa încât drumul până la destinaţie şi înapoi se desfăşoară fără incidente, iar durata călătoriei şi popasurile, mai lungi sau mai scurte pot fi stabilite de fiecare „drumeţ” în parte.
Pentru o astfel de călătorie în timp, în oraşul Piatra-Neamţ de odinioară, ne-am ales, de această dată drept vehicule, cu GPS-uri încorporate, câteva volume ce vorbesc despre felul în care arăta urbea noastră acum mai bine de o sută de ani. Este vorba despre cartea „Din trecutul oraşului Piatra-Neamţ. Amintiri” de Dimitrie Hogea (apărută în anul 1936), „Privire în trecutul Târgului Pietrei” de A. Semaca (apărută în anul 1938) şi de broşura „Regulament pentru alinieri şi construcţiuni” întocmită de Primăria Urbei Piatra-N. (apărută în anul 1913).
Tentaţia unor astfel de drumuri este mare, dovadă fiind şi mai „proaspetele” cărţi datorate contemporanilor noştri Sergiu Găbureac – „La pas prin Piatra-Neamţ” (apărută în 2001) şi Mihail Apăvăloae – „Piatra-Neamţ. Studiu monografic” (apărută în 2005).
Fascinaţia pentru trecut o întlnim, de altfel, şi la Dimitrie Hogea care, în cartea sa, priveşte, de la nivelul anului 1936, în urmă… Ne oprim aşadar la acest volum şi găsim, în capitolul intitulat „Aspectul vechiu al oraşului” nume de străzi şi de locuri pe care încercăm, cu ochii minţii să le plasăm pe o hartă imaginară ce are, ca un palimpsest, sub stratul translucid de la suprafaţă, cartografia actuală a oraşului nostru. Aşadar, aflăm de la Dimitrie Hogea următoarele:
„Cu 50-60 de ani în urmă, fizionomia oraşului Piatra era cu totul alta de cât acea de acum; mai ales în ultimii ani, o mare schimbare s’a făcut. Noi pietrenii, sub ochii cărora oraşul progresează din zi în zi, nu ne dăm bine seama de această continuă schimbare; dar un străin de localitate, care ne-ar fi vizitat cu câteva decenii în urmă, sau un localnic care ne-a părăsit mai demult, revenind aicea, rămân surprinşi de desvoltarea luată de oraşul nostru în toate privinţele şi, printr’un firesc contrast constată cât de mult şi în bine Piatra s’a schimbat şi transformat.
Iată cum se prezenta oraşul nostru pe timpul copilăriei şi tinereţei mele:
De pildă uliţa mare – astăzi strada Cuza Vodă [iar în 2014, strada din spatele blocurilor de pe Str. Mihai Eminescu, unde se află sediul Plantavorel] începând din uliţa Poştei (Petru Rareş) [Poşta se afla odinioară cu aproximaţie în zona unde se află astăzi Magazinul Kaufland] până la Podul lui Scully [azi, 2014 – Podul de la Spital], avea pe amândouă părţile dugheni construite numai din lemn, cu tarabele în faţă închise cu obloane tot de lemn, iar în loc de trotuare, erau târnaţuri [un fel de prispe din lemn] de scânduri; uliţa nu avea rigole de scdurgere, ci numai şanţuri pe margine. Când ploua mai mult, noroiul ajungea până la glezne, făcând circulaţia nespus de grea şi nu puteai eşi din casă decât cu ciubote lungi. Nu erau pe atunci pe această uliţă de cât două clădiri de zid: una în faţa dughenei bătrânului Stambler, denumită bolta, şi clădirea mare cu etaj a lui Iţic Şildhaus zis Iţic Chioru, astăzi farmacia Vorel. Această stradă, cu clădirile de zid de astăzi, s’a refăcut treptat, fie prin dărâmarea dughenilor vechi de lemn, fie prin faptul că aceste dugheni fiind mistuite de o serie de incendii, foarte fregvente pe atunci, autoritatea comunală a silit pe proprietarii lor să şi le construiască din material nearzător, acoperite cu tablă. Amintesc că din cauza deselor focuri şi a lipsei de apă, primăria luase dispoziţiuni ca pe toată lungimea Uliţii Mari, să fie instalate, la mici distanţe căzi de lemn, pline cu apă, pentru alimentarea singurei pompe pe care o avea serviciul său primitiv de pompieri”.