Apocalipsa după Maternitatea Giuleşti

După cum s-a putut vedea zilele acestea pe toate canalele de televiziune şi în publicaţiile româneşti şi din străinătate, serviciile medicale se confruntă cu o situaţie care practic a zguduit întreaga ţară, dar în primul rând, familiile celor 11 bebeluşi dintre care 4 au murit, iar 7 se află în stare extrem de gravă cu arsuri medii şi grave. Totul de la o explozie care a izbucnit în seara de 16 august în secţia de reanimare a Maternităţii Giuleşti, explozie care a fost prea târziu sesizată de cardele medicale care nu şi-au făcut datoria să supravegheze acel spaţiu.

Sute de jurnalişti şi specialişti au umplut canalele de televiziune şi au consumat tone de tuş în ziare pentru a spune cât de prost este sistemul medical din România. Probabil că puţini au sesizat implicarea ISU şi SMURD care, incontestabil, a salvat vieţile micuţilor. Nu putem arăta cu degetul întreg sistemul medical românesc şi nici nu putem afirma că nu mai sunt medici buni în ţară. Ca o paranteză, îmi permit să afirm, din proprie experienţă, deşi cu siguranţa mai există astfel de cazuri în ţară, că serviciile oferite la UPU Iaşi, în condiţiile precare ale spitalului, sunt de nivel european, şi aici mă refer la medicii care intervin şi salvează multe vieţi, medici care participă la congrese internaţionale, medici care operează cot la cot cu medici din SUA, Canada, China etc.

Într-adevăr, ceea ce s-a întâmplat este cutremurător, de  neînchipuit pentru o mămică ce a purtat timp de 9 luni un bebeluş, pentru ca ea să afle la scurt timp că dintr-o neglijenţă DE NEPERMIS!, copilul său a ars pur şi simplu. Mai mult de atât nu se poate spune sau comenta. Este durerea maximă pe care o poate avea cineva şi nimic nu o poate vindeca. Oricât de eficient ar deveni sistemul medical, oricâte eforturi s-ar face să fie identificaţi cei responsabili, oricâte persoane vor fi aruncate după gratii, nimic nu va întoarce timpul înapoi. Aceasta va rămâne o palmă grea dată peste obrazul celor care ne conduc cu iresponsabilitate, cu nesimţire, cu lipsa de conştiinţă care nu aduce nimic bun în România. Atât timp cât cei care sunt responsabili de vieţile şi sănătatea noastră nu vor fi motivaţi de salarii pe măsură, de un cadru de desfăşurare a activităţii la standarde, nu europene, dar măcar de bun simţ, nici ei nu vor da nimic în schimb. Vor neglija, vor fi indiferenţi, vor aştepta mită, se vor purta cu aceeaşi nonşalanţă cum o fac cei care ne conduc. Mai mult de atât nu mai dorim să comentăm. Nu mai e nimic de zis…Doar de făcut.

Condoleanţe familiilor, însănătoşire grabnică micuţilor internaţi şi putere de a merge mai departe!

M.I.