„A picta este viata, adevarata viata, viata mea” – Crezul lui Victor Brauner

Municipiul Piatra Neamţ omagiază pe data de 15 iunie pe unul din marii oameni de cultură născuţi în urbea noastră şi anume pictorul Victor Brauner, care acum 108 ani s-a născut în oraşul nostru din părinţii Hermann şi Deborah. A avut un singur frate, Harry, care a devenit ulterior folclorist.

După absolvirea studiilor primare, a urmat Liceul evanghelic din Brăila. Apoi, familia s-a stabilit la Bucureşti, iar tânărul Victor a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase (cu profesorii Dimitrie Serafim şi Costin Petrescu) şi apoi studiile particulare în atelierele lui H. Igiroşianu şi C. Vlădescu.

După terminarea studiilor îi cunoaşte pe Marcel Iancu, Ion Vinea şi poetul Ilarie Voronca, realizând ilustraţia cărţii de poeme Restrişti, a celui din urmă. Apoi, după propria-i mărturisire, trece prin toate fazele: „dadaiste, abstracţioniste, expresioniste„. În 1924, la 26 septembrie, are loc prima sa expoziţie personală, la Bucureşti, la „Galeriile Mozart”, expunând 50 de lucrări. 

Împreună cu poetul Ilarie Voronca, cu care va înfiinţa revista 75 HP, în care Victor Brauner publică manifestul „Pictopoezia” şi un articol „Supra-raţionalismul”. Pictează şi expune „Cristos la Cabaret” (în maniera pictorului Georg Grosz) şi „Fata din fabrică” (în maniera lui Holder). Participă la expoziţia „Contimporanul” (noiembrie 1924). În 1925 face primul voiaj la Paris, de unde se întoarce în ţară, la Bucureşti în 1927 pentru satisfacerea stagiului militar. În 1929 se căsătoreşte la Bucureşti cu Margitt Kosch.

În 1930 se instalează la Paris, unde îl întâlneşte pe Brâncuşi, care-l iniţiază în arta fotografică. Tot în această perioadă se împrieteneşte cu poetul român Benjamin Fondane şi îl întâlneşte pe Yves Tanguy, care-l va introduce mai târziu în cercul suprarealiştilor. Locuieşte pe strada Moulin Vert, în acelaşi imobil cu Giacometti şi Tanguy. În acest an pictează „Autoportretul cu ochiul scos”, temă premonitorie. (în timpul unui scandal din atelierul lui Oscar Dominguez, în noaptea de 27-28 august 1938, un pahar aruncat de acesta îi va scoate ochiul stâng!).

În 1935 revine în ţară, la Bucureşti. Se încadrează aici în rândurile Partidului Comunist din România pentru scurtă vreme şi fără o înregimentare expresă. La 7 aprilie 1935 are loc vernisajul unei expoziţii personale, în sala Mozart (tablourile sunt sechestrate până ce va achita chiria sălii!); ilustrează texte de Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun şi S. Pană.

În 1938 se întoarce în Franţa. La 28 august, pierde ochiul stâng într-o dispută violentă care a avut loc între Dominquez şi Esteban Frances. Victor Brauner, încercând să îl apere pe Esteban, a fost lovit cu un pahar aruncat la Dominquez: premoniţia s-a adeverit. Episodul îl inspiră pe scriitorul argentinian Ernesto Sabato care îl foloseşte în romanul său „Despre eroi şi morminte”. În acelaşi an o întâlneşte pe Jaqueline Abraham care-i va deveni soţie, după divorţul de Margitt, rămasă în România. În 1940 sub ameninţarea ocupaţiei naziste, părăseşte Parisul, refugiindu-se la Perpignan şi Saint-Feliu d’Amont, în Pirineii orientali. În 1941 obţine permisiunea de a locui în Marsilia. Grav bolnav, este internat în clinica „Paradis”.

Din 1942 până în 1944 locuieşte, împreună cu Jacqueline şi prietenul lor Michel Herz, la Remollon şi Celliers de Rousset. Acum descoperă tehnica picturii în ceară. În 1947, participă la marea expoziţie internaţională „Suprarealismul în 1947”, organizată de A. Breton la Galeria Maeght (expune altarul „Masa-Lup”). În 1953, fiind din nou bolnav, se retrage din nou în Sud, la Vallauris, lucrând într-un atelier de ceramică, unde se întâlneşte cu Pablo Picasso. În 1954 i se dedică prima monografie, Victor Brauner, l’illuminateur de Sarane Alexandrian.

În 1966, spre sfârşitul vieţii sale, i se rezervă o sală în pavilionul francez, la Bienala de Artă de la Veneţia. Victor Brauner moare la 12 martie în acelaşi an, piatra lui funerară din cimitirul Montmartre purtând inscripţia: „A picta este viaţa, adevărata viaţă, viaţa mea” („Peindre, c’est la vie, la vraie vie, ma vie”).

În Municipiul nostru există un liceu care îi poartă numele, Liceul de artă „Victor Brauner”, instituţie care veghează la promovarea talentului artistic al elevilor nemţeni. Liceul poartă numele pictorului din 24 aprilie 2004.

Iosub Cătălin