Bistrița și Vaduri păstrează reperele medievale ale comunei Alexandru cel Bun
Anul 1407 leagă teritoriul actualei comune Alexandru cel Bun de istoria documentată a Mănăstirii Bistrița. Istoricul așezământului amintește actele și daniile din vremea domnitorului, iar strategia locală urmărește separat începuturile satelor care alcătuiesc comuna.
Pentru Vaduri, reperul indicat este 1459. Strategia comunei pune mențiunea în legătură cu braniștea Vaduri și ocolul curții domnești de la Piatra-Neamț. O braniște era un teritoriu cu un regim aparte de folosință, iar această mărturie trebuie citită în contextul stăpânirii terenului, fără a o transforma într-un act de întemeiere a comunei.
Viișoara, reședința comunei, are în documentația locală o cronologie diferită: dezvoltarea așezării este plasată în anii 1879–1881. Această diferență arată de ce actuala comună nu poate primi, fără explicații, un singur an medieval drept dată de întemeiere.
Istoricul Mănăstirii Bistrița amintește și actul mitropolitului Iosif din 1407, prin care Bistrița și Neamțul erau puse sub conducerea aceluiași egumen, Dometian. Mărturia privește organizarea celor două mănăstiri. Ea explică de ce numele comunei Alexandru cel Bun se întâlnește astăzi cu un trecut monahal mult anterior apariției reședinței sale, Viișoara.
