Fără patimă: Siegfried Vasile Mureşan (PPE) vinde castraveţi electorali
Venit, sâmbăta trecută, la Piatra Neamţ, să prezinte un program politic inexistent al PNL pentru alegerile europarlamentare, Siegfried Vasile Mureşan, a formulat o serie de angajamente şi promisiuni atrăgătoare. Necazul este că, după cum a dovedit-o în conferinţa de presă, nu (prea) ştie ce vorbeşte.
Într-un fel de preambul, i-a combătut suspect de viguros pe „cei care atacă şi spun că nu absorbim fondurile europene şi ieşim pe minus”. Ca argument, a amintit că de la aderarea la UE am contribuit cu 17 miliarde euro şi am am absorbit 54. În realitate, este ştiut, nimeni nu spune că ieşim pe minus. Reproşul, unul ce ţine de evidenţe, de cifre, este că nu am absorbit şi nu absorbim suficient, că pierdem o grămadă de bani. E imposibil să nu ştie măcar atâta lucru în calitate de europarlamentar român, ce-i drept unul ales pe lista PMP în 2014.
Mai departe, a anunţat că face un anunţ în premieră, pornind de la succesul cert înregistrat de administraţile locale care au reuşit să atragă finanţări comunitare consistente, acestea find adesea principala sursă de investiţii. Accentul a căzut pe primarii de succes care se plâng, cu temei, de birocraţia naţională excesivă şi interminabilele controale. Mureşan a spus „că în programul electoral pe care PNL îl va prezenta pentru alegerile europarlamentare vom propune şi vom cere adoptarea pentru întreaga uniune europeană a unui set unic de norme şi reguli pentru absorbţia de fonduri europene, adică aceleaşi reguli valabile în toate ţările Uniunii Europene”. Doreşte reguli noi, bazate pe cele din ţările în care există birocraţie minimă. Şi a continuat: „Ne uităm, Polonia are o rată de absorbţie a fondurilor europene mai mare de 99%. Regulile acolo sunt mult mai simple. Deci preluarea regulilor cele (celor – n.a) mai simple, generalizarea lor la nivelul Uniunii. Aceleaşi reguli pentru toţi şi birocraţie minimă. Până acum a existat un strat gros de birocraţie de la nivel european şi apoi şi mai gros de la nivel naţional. Să terminăm cu asta, să vină aceleaşi reguli de la nivel european în toate ţările şi de la nivel naţional să nu se mai poată pună birocraţie deasupra”. Seducător, nu?…
Mureşan vorbeşte de fapt despre nişte reglementări comunitare – poate o directivă, poate un regulament, cine ştie? – prin care să se rezolve ce România nu e în stare să facă între hotarele ei. Trecem uşor peste faptul că Parlamentul European nu are iniţiativă legislativă, aceasta aparţinând în exclusivitate Comisiei Europene. Trecem în viteză şi peste faptul că reglementările ar accentua caracterul federal al Uniunii. Durerea este că ne lovim de exercitarea competenţelor Uniunii Europene, care se supune principiului subsidiarităţii şi principiului proporţionalităţii. Dacă Siegfried Vasile şi-ar fi făcut temele (o lectură utilă, uşor de priceput, este aici ), afla următoarele: „În domeniile care nu ţin de competenţa exclusivă a Uniunii Europene, principiul subsidiarităţii prevede protejarea capacităţii de decizie şi de acţiune a statelor membre şi legitimează intervenţia Uniunii în cazul în care obiectivele unei acţiuni nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre, ci pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, „datorită dimensiunilor şi efectelor acţiunii preconizate”. Includerea sa în tratatele europene vizează de asemenea să asigure că aceste competenţe sunt exercitate cât mai aproape posibil de cetăţeni, în conformitate cu principiul proximităţii prevăzute şi de articolul 10 alineatul (3) din Tratatul UE”. Mai aplicat, este exclusă intervenţia Uniunii în cazul în care o chestiune poate fi reglementată eficient de statele membre la nivel, central, regional sau local. Pe de altă parte, poate interveni în cazul statele nu sunt în măsură să îndeplinească în mod satisfăcător obiectivele unei acțiuni preconizate și acțiunea de la nivelul Uniunii poate aduce cu sine o valoare adăugată. Ce să vezi, însă, nu se intervine oricum. Trebuie îndeplinite trei condiţii, c-aşa scrie la Tratat:
1. domeniul vizat nu trebuie să fie de competența exclusivă a Uniunii;
2. obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre (necesitate);
3. acțiunea poate fi realizată mai bine, având în vedere amploarea și efectele sale, printr-o intervenție a Uniunii.
Să ne înţelegem, aceasta-i doar introducerea într-un subiect amplu, complex. Dar, pentru simplul fapt că, singură-singurică, România nu-şi face ordine în regulile naţionale, trebuie noi să credem că, de dragul lui Mureşan şi al PNL, va sări Uniunea cu reglementări abracadabrante, cât timp Polonia, Ungaria sau Republica Cehă sunt exemple de birocraţie minimală şi funcţională? Nu la Bruxelles s-a fabricat monstrul birocratic românesc, ci la Bucureşti. Seamănă cu a scoate castanele noastre, din focul nostru, cu mâna Uniunii.
Dacă „pupilul” impus de Joseph Daul (preşedintele PPE), chiar nu pricepe, îi poate da o mână de ajutor noul vicepreşedinte naţional al PNL, pietreanul Sebastian Burduja. În programul politic al PACT se vorbea clar despre debirocratizare şi dereglementare, descentralizarea fiind subînţeleasă. Sunt principii de esenţă fundamental liberală, cunoscute şi susţinute în România pe vremea radicalilor de la Partidul Liberal ’93. Membru de frunte, crescut politic de un Dinu Patriciu sau Horia Rusu, era nimeni altul decât Ludovic Orban.
Fostul băsist de la Hunedoara a mai comis una de zile mari. Povestea cum Parlamentul European, imediat după alegeri, va lua o serie de măsuri şi decizii cu impact major pentru România, inclusiv câte fonduri europene şi în ce condiţii vom primi România în următorii 7 ani de zile. Prins cu castraveţii în turneu, avea să admită apoi că „ne aflăm în momentul de faţă în exerciţiul financiar 2014-2020. Regulile sunt făcute, nimic nu se mai poate schimba. Dar pe următorul exerciţiu bugetar, 2021-2027, nicio o regulă nu e stabilită”. Mai mult decât atât, „Nimic nu este decis legat de bugetul UE după 1 ianuarie 2021, nici câţi bani vor merge, nici în ce domenii, nici în ce condiţii. Comisia Europeană a făcut o propunere legată de bugetul UE pe 2021-2027, un proiect de buget”. Bineînţeles, urmează ca Parlamentul European şi Consiliul Uniunii, cele „două braţe legislative” să treacă la treabă. Altă poveste, altă abureală cu un PPE care n-are somn de grija României. Şi alţi castraveţi. Grădinari atenţi sunt cam puţini.
Viorel COSMA
Foto: hunedoaralibera.ro
Sursa: stirinationale.eu
