Lansarea lucrării „Aurel Băeșu – Album Documentar”

În general, artiştii consacraţi, maeştrii adică, sunt prezentaţi publicului prin albume standard, care comentează şi reproduc (selectiv) opera lor majoră. Valoarea e astfel semnalată din punctul cel mai înalt atins de protagonist, acceptată, validată şi, eventual, reinterpretată, de criticii/istoricii de artă. Detaliile, accidentele, ezitările sau ocolişurile din parcursul creaţiei sunt amintite (şi ele selectiv) doar ca puncte de sprijin, uneori ca simple curiozităţi, în cadrul unei demonstraţiei definitive, cu aspect academic. Iată un demers util şi binevenit în scopul întăririi poziţiei şi respectului pe care le-a dobândit arta în structura societăţii umane, după secole de efort.
În cazul pictorului Aurel Băeşu, în completarea retrospectivelor care i-au reunit capodoperele pe simezele muzeale (1966 şi 2005 la Bacău, 1988 la Fălticeni), avem deja albumele semnate de Maria Dumitrescu (1968), Valentin Ciucă (1987) şi Gh. Macarie (2014). Toate au contribuit – cu nuanţările şi adaosurile fireşti, impuse de momentul apariţiei – la fixarea locului cuvenit artistului nostru în istoria artei româneşti.
Pe de altă parte, această misiune fiind deja îndeplinită, am considerat că ar fi potrivit să răspundem interesului pe care amatorul de artă contemporan îl are pentru background-ul creaţiei (ori pentru aşa-numitele „zone secundare”), unde se presupune că s-ar ascunde niscaiva „mistere”. Astăzi se scrie şi se vorbeşte frecvent despre „secretele atelierelor”, deşi nu totdeauna expresia are acoperire în realitate. În fond, avem de a face cu detalii care privesc relaţia artistului cu sine însuşi (respectiv cu „eul creator”), cu familia şi prietenii, cu mediul social. Şi le găsim adesea într-un corpus de referinţe care, în albumele standard, este folosit şi citat, însă fără a i se acorda prim-planul.
În consecinţă, am realizat acest album documentar tocmai pentru a lumina direct rolul jucat de anumite elemente presupus particulare / marginale în configurarea operei lui Aurel Băeşu. Pentru asta am investigat arhive, colecţii muzeale şi private, biblioteci. Dacă se va observa şi proporţia de inedit pe care am adus-o, cu atât mai bine. Oricum, miza proiectului nostru constă în transmiterea convingerii că, dincolo de toate, artistul este / a fost şi el un om…